H.E.R.O.

Capitolul 34 - Informatii gresite

-Morty, pozitia ta? vocea autoritara a gardianului mi-a sunat in ureche.

Pasii mei grei rasunau pe coridorul fara lumini, apa de pe jos stropindu-mi bocancii negri. Respiram dupa protocol, incercand sa imi mentin controlul si sa fiu atent la imprejurimi in acelasi timp. Podeaua mirosea a urina si mucegai iar tencuiala cadea la cea mai fina atingere, provocandu-mi fiori pe sina spinarii. Costumatia, desi facuta pentru lupta, parea ca ma strange inconfortabil in jurul gatului iar corpul meu raspundea la fiecare miscare prin creearea sudori. Mi-am dus doua degete la casca din ureche unde dezactivasem microfonul cu ceva timp in urma si am apasat scurt butonasul.

-Pe coridorul central, continui catre cel estic.

Vocea mea era joasa, incercand sa fac cat mai putina galagie. Calcai, varf, calcai, varf, ocolind baltoacele zgomotose. Capatul coridorului se apropia iar degetele mele au strans bine arma prin materialul manusilor. Urechile imi erau ciulite la pasii din spate, incercand pe cat posibil sa nu imi intorc capul prea des si sa lovesc vreun perete. In ecoul cladiri, sunetul batailor inimii mele pareau ca lovesc peretii, fiind cel mai puternic zgomot.

-Negativ, trebuie sa ne regrupam. a raspuns prin staticul castii.

Coltul era in fata mea, iar spatele meu s-a lipit de peretele umed imediat, fiind deja un reflex de la antrenamente. Tencuiala mi s-a lipit de costumul negru. Cu arma ridicata, tinuta ferm intre mainile mele, destul de aproape de fata mea incat sa ii simt raceala, mi-am apropiat capul de colt, pentru a privi catre coridorul estic.

In spatele meu s-au auzit sunete de pasi.

-Morty. a spus printre dinti.

Cu ochiul am putut sa observ ca din fericire, coridorul estic, era liber. Am respirat usurat, luand coltul cat de repede am putut si am continuat pe el la fel de silentios.

-Morty, tu intelegi ca sunt superiorul tau, corect? a intrebat de data asta fara rasuflare, cateva suntele puternice dandu-mi de stire ca probabil a gasit o parte din inamici.

-Da. am raspuns simplu, distras de imprejurumi.

Alte sunete, si din stanga si din dreapta, ce sa mai spun de coridorul central. Puteai sa confuzi sunetele cu tencuiala care cade, unii fiind extrem de silentiosi, insa eu stiam ce am facut si cum am ajuns in situatia de a fi intr-o alta cladire fata de echipa Wiskey.

-Atunci de ce nu intelegi comanda de a ne regrupa?! a soptit nervos.

M-am oprit brusc in mijlocul coridorului, cu buzele stranse, cu nervii intinsi la maxim. Pulsul imi bubuia in urechi de parca ar fi tobe, eram satul de micile sunete si complet satul de faptul ca gardianul meu continua sa creada ca sunt un copil prost.

-Oh, nu stiu! am raspuns intepat. Poate faptul ca ii aud pe tipi astia ninja peste tot in jurul meu? Sau poate pentru ca habar nu am planul cladiri asteia!

Mi-am fluturat mainile impreuna cu arma ca la final sa ma opresc de la lovi cu piciorul intr-o balta, mai ceva ca un rasfatat. Mi-am strans dintii dureros, concentrandu-ma pe tensiunea din maxilar si uitand de faptul ca noi trebuia sa folosim jargonul H.E.R.O. in misiuni.

-Mortule, cam ti-ai adus ninjalai singur pe cap. a raspuns Rosie prin microfon.

-De ce cand eu am spus ca sunt ninja nimeni nu mi-a dat dreptate, dar cand spune Morty, nimeni nu zice nimic? a intrebat Kyle.

-Ce ar fi sa nu ne certam cand suntem inconjurati de inamici? a propus Nero, desi parea concentrat pe total altceva.

-Liniste! a latrat prin microfon gardianul.