The Potter Twins-Lupta cu focul

Capitolul 7

- Potter! strigă o voce răgușită.
Emma întoarce capul uimită.
Băiatul cu părul blond spălăcit se îndreaptă spre ea.Ochii săi grii-albastrui o analizează scurt.
- Bună!zice acesta. M-aș prezenta, dar noi ne cunoaștem deja... continuă el zâmbind.
Roșcata îl privește încruntată.
Blondul o privește insistent.
- Cum poți trăi așa? întreabă el rupând tăcerea.
- Așa cum?
- În umbra fratelui tău...
Fata îl privește fără urmă de expresie.
- O să întârziem la ore... schimba ea subiectul.
Draco ridică o sprânceană.
După afirmă ușor din cap.
Emma pornește spre sala de clasa.
Oare e adevărat? Ea chiar trăiește în umbra fratelui său?
- Hey tu! Geamăna lui Harry Potter! Stai!se aude o voce pițigăiată.
O fată cu părul blond buclat se poposește în fața sa.
- Eu sunt Lavander!zice aceasta zâmbind fals. Pe tine te cheamă Jasmine... Nu?
- Nu... O cheamă Juliette...zice Draco trecând vijelios pe lângă cele două...
- Mda...Tot una-i... Vrei sa fim cele mai bune prietene?
- Umm... Mulțumesc... O să întârziem...zice Emma îndepărtându-se.
,,Geamana lui Harry Potter" , ,, Jasmine" ?!
Mda... Blondul avea dreptate... Emma chiar trăiește în umbra fratelui său.
*
Aveau Poțiuni, cu cei de la Slytherin, bineînțeles.
Harry stătea împreună cu Ron. Emma stătea cu Hermione.
- Știam asta!o auzea Emma pe Hermione zicând din când în când.
Un bilețel ,, zboară" lin printre bănci. Acesta se poposește chiar în fața lui Emma. Aceasta îl prinde în mâini rapid, si il deschide grăbită.
,, La lac, după ore :)
D. Malfoy"
Roșcata il caută cu privirea. Acesta o analizează zâmbind. Ea îi afirmă ușor, după se focuseaza pe profesor.
Severeus Snape. Are o privire ageră si rece. Dar pe Emma o privește altfel, mai cald... Aproape ii zâmbește... În schimb, cu Harry se comportă dea dreptul oribil. Ai putea deduce că îl urăște.
*
- Emma? întreabă Ron timid. Îmi dai si mie eseul tău?
- Ia-l! ii zice aceasta zâmbind.
- Nu, nu , nu! Lasă-l să lucreze singur!intervine Hermione.
Emma zâmbește încrezătoare după se îndepărtează. Iese afară, unde totul e pustiu. Doar o silueta, se vede cu greu in depărtare, sub un copac bătrân.
'
- Buna... zice Emma zâmbind.
- Bună... Ma bucur ca ai venit! zice Draco chicotind.
- De ce m-ai chemat?
- Uite... Eu te înțeleg... Știu cum e să duci povara unui ,,renume"... Toți au niște așteptări de la tine, în timp ce tu îți dorești cu totul altceva... Probabil ai auzit de ,,renumele" familiei mele... Eu nu vreau să fiu ca ei...
- Umm... Eu nu știu absolut nimic despre familia ta... Am trăit cu niște mageamii care sunt,cu toată ființa lor, impotriva noastră...
- Cred că tu ești singura persoana care mă poate înțelege. Ce zice... Să ne întâlnim seară de seară aici... La ora 9? continuă Blondul încrezător.
- De ce nu?! zice Emma râzând.
Zâmbetele si râsetele inundă împrejurimile. Cei doi încep să povestească, toate lucrurile plăcute. La final , lasandu-le pe cele mai puțin plăcute.
Au realizat, ca deși pare imposibil, au multe în comun.
De exemplu, ambii duc povara unui nume. Ambii trăiesc în umbră...
Lăsați un vot dacă v-a plăcut acest capitol.
Aștept părerea voastră în comentarii...
Ly❤️