The Potter Twins-Lupta cu focul

Capitolul 15

- Încă te mai doare capul ?

- Da ... Am început să mă obișnuiesc ...

- Julie ... Ar trebui să mergi la Madam Pomfrey ...

- Draco ... Nu e nimic grav ...

Blondul o privește furios .

- Poți să nu te mai holbezi la tipul ăla , și să te uiți în ochii mei ?

Chiar se holba ? Chiar era atât de evident ?
Draco o privea dezamăgit pe Emma ...

- Am făcut ceva greșit ?

Blondul își mută privirea .

- Ești gelos ? întreabă roșcata râzând .

Draco se ridică și se îndepărtează , lăsându-o pe Emma confuză .

La cină , Emma stătea față-n față cu acel băiat ...

- Hermione ... Cine e băiatul brunet din fața mea ? întreabă roșcata șoptind.

- E Peter ... Un student transferat din America ... E în anul 4 ... De ce întrebi ?

- Nu l-am mai văzut de asta ...

- A venit acum 2 săptămâni ...

E 9 P.M.
Draco și Emma sunt pe malul lacului .

- Ești , încă , supărat ?

Draco ridică ochii din pământ . Neagă .

- Nu vreau să vorbim despre asta ...

Tot restul timpului ,,petrecut" împreună , cei doi au fost tăcuți .
Emma încearcă să înțeleagă comportamentul prietenului ei , nereușind .

- Ești bine ? întreabă ea rupând tăcerea .

Draco nu răspunde .

- Draco ? întreabă ea din nou.

În zadar . Blondul o ignoră .
Într-un târziu , băiatul o privește pe fată.

- Tatăl meu mă presează ...

- În legătură cu ce ?

- Nu pot vorbi despre asta ...

A început să ningă ... Decembrie se face simțit . Emma a început să tremure de frig ...
Fulgi se agață în părul roșcatei.
Draco o privește atent .
El o acoperă cu geaca sa ...
Emma refuză să-l privească în ochii .

- E târziu ...

Roșcata se ridică , lăsând geaca , și se îndepărtează cu pași repezi .
Parcurge câțiva metri și se oprește ...

- Doar să nu stai prea mult aici ... O să răcești , Draco !

Blondul zâmbește .
Emma oftează încet și pornește spre castel .
Fulgii de toate formele se agață de părul ei lung ...
Adierea vântului poartă fulgii , parcă într-un dans .

Emma abia reușește să se strecoare în dormitor .
Hermione și restul fetelor dorm .
Odată ce se pune în pat , imaginea lui Peter îi inundă gândurile ...
Oare de ce ?
De ce e atât de curioasă în legătură cu acest nou elev ?
Zeci de întrebări fără răspuns ... Ce clișeu ...

- Juliette ... Deșii nu știm prea multe despre puterile tale , să știi că descoperim tot mai multe pe zi ce trece ! zice Dumbledore plimbându-se agitat. Doar ce am studiat niște manuscrise de acum 200 de ani , și am aflat niște lucruri foarte interesante ... De fapt , m-am asigurat că este exact cum îmi aminteam ... Uneori , memoria îmi joacă feste ...

- Îmi puteți spune mai exact , ce ați aflat ?

- Păi ... Puterile tale au un potențial extraordinar ... Iar visele , au un rol important ... Nimic nu e întâmplător ... Asta e tot ce îți pot spune momentan ... Nu ești pregătită pentru detalii .

Râde ... Are un zâmbet fermecător ... Are gropițe în obraji.
Odată ce s-a oprit din râs , cicatricea de pe obraz devine complet vizibilă .
Gura i se deschide de uimire .
Ce se întâmplă ?

Lăsați un vot dacă v-a plăcut acest capitol.
Aștept părerea voastră în comentarii...
Ly❤️