The Potter Twins-Lupta cu focul

Capitolul 23

Privirea bărbatului cade întâmplător pe cei doi , o urmă de un sentiment neidentificabil in ochii acestuia.

- Întrerup ceva? întreabă el sugestiv , lucru care o face pe Juliette să vrea să dispară.

- Cum ziceați că vă cheamă? întreabă Stan.

- Nu am zis. răspunde Julliette puțin răutăcioasă.

Stan își dă ochii peste cap și îl privește sugestiv pe Harry , care înțelege imediat ce vrea de fapt Stan.

- Sunt Neville. Neville Longbottom. Ea e... Ăăă ... Natalie Morris... se bâlbâi ochelaristul.

- Încântat să vă cunosc! răspunde acesta cu un zâmbet entuziasmat.

Juliette își privește enervată fratele.
De ce ar minți în legătură cu numele lor? Cu ce scop? Și cine e Natalie Morris?

- Asemenea. răspunde Harry zâmbind pe cât se poate de sincer.

Ochelaristul crează imediat o conversație , neinteresantă ar spune Juliette , despre dotările cavalerobuzului sau știri din Profetul Vrăjitorului.

Roșcata citește o carte , dar nu ar putea să spună care este acțiunea acesteia , căci gândurile îi sunt împrăștiate , depășind hotarele cărții.

Oare ce mai face Draco? E bine? Acestea sunt singurele întrebări care îi străbat mintea tinerei fete.
Fără să-și dea seama , ea scapă un oftat acesta atrăgându-le atenția lui Stan și Harry.

- E totul în regulă? întreabă Harry încruntându-se.

Juliette aprobă scurt din cap fără să-și ridice ochii din carte , în ciuda acestui fapt ea tot își dă seama că Harry nu e convins.

- Personajul principal e stupid. spune ea , lucru care îl face pe ochelarist să-și dea ochii peste cap și să se reîntoarcă la conversația cu Stan.

Tânăra îs mușcă ușor buza , încercând să nu repete acțiunea. De ce e atât de îngrijorată? S-o fi întâmplat ceva cu Draco și inima ei vrea să-i dea de știre? Sau e doar din cauza faptului că nu au mai vorbit de ceva timp?

Într-un final , roșcata decide să împingă gândurile rele și să-și continue lectura , realizând că avea dreptate când a spus că personajul principal este stupid.

Câteva ore mai târziu , cavalerobuzul ajunge la destinație. Harry și Juliette, sau Neville și Natalie , își iau la revedere de la Stan și coboară.

Cavalerobuzul o ia la goană deîndată ce picioarele gemenilor ating pământul.
Roșcata își îndreaptă privirea către Harry, vrând să-i pună întrebarea ce o macină de atâta amar de ore.

- De ce-ai min-... începe ea dar este întreruptă de fratele său care știe exact ce vrea să întrebe.

- Așa am simțit că trebuie să fac. Altfel , am fi vorbit tot drumul despre familia noastră și cicatricea mea. M-am săturat de asta. el spune încet , cu o ușoară urmă de nesiguranță.

Juliette se încruntă , gândindu-se la vorbele fratelui său. S-ar putea ca Harry să aibă dreptate. S-ar putea ca enervantul ochelarist să fi făcut lucrul corect , fapt care o uimește la culme pe geamăna sa.

- Ai făcut lucrul corect. murmură ea într-un final, nedorind să admită că fratele său a fost mai inteligent decât ea în această situație.

Deciiii am revenit după o pauză LUUUUUUUUUUUUNNNGGGGĂĂĂĂ:)
Cum vi se pare capitolul? În comparație cu cele din trecut? Credeți că mi-a evoluat modul de a scrie in vreun fel?
Oh , și capitolul nu e editat deci dacă găsiți vreo greșeală gramaticală spuneți-mi.
I love youuuuuuu