Mă întorc la tine.

Capcana

  Comisarul dădu ochii peste cap atunci când îi văzu pe Lex și Jonas venind.

— Domnule polițist, ați aflat ceva în legătură cu persoana de pe înregistrare? întrebă Jonas mai întâi.

— Regret să vă dezamăgesc așa din prima, dar e o pistă falsă. Băiatul e doar curierul care livrează flori, iar comanda a fost făcută online de pe o adresă de email inutilă. Nimic ce ne poate conduce la Nick Bruiser.

— La naiba, șuieră Lex, ce e de făcut acum?

— Așteptăm. L-am dat în urmărire generală și am trimis poza mai multor televiziuni. Sperăm ca cineva îl va recunoaște și va suna să-l toarne.

— Doar atât? se răsti Lex călcându-i pe nervi pe toți din jur, dar Jonas îl potoli apăsându-l ușor pe umăr și îl rugă pe polițist să-i țină la curent.

— Haide, Lex. Ne vom descurca singuri de aici în colo!

— Cum vom face asta? Nenorocitul ne va ține pe jar tot timpul din cauza incompetențelor ăstora, se revoltă el la ieșirea din secție.

— Ne gândim noi la ceva, hai să ne vedem fetele!

  Lexer nu se împotrivise deloc. Jonas avea o putere miraculoasă de a-l liniști pe șeful său, bucurându-se la maxim de acest privilegiu.

  Când să tranverseze strada, Jonas îl anunță pe Lex că va veni și el imediat ce va își va lua un pachet de țigări.

— Bine, mișcă-te repede! îl grăbi oftând. El nu era fumător, dar nici nu-i impusese vreodată ca el să se lase.

  Lex era în mijlocul șoselei atunci când o mașină se apropia cu viteză intenționând să dea peste el. Jonas îl văzu pe Nick scăpărând de furie și concentrându-se să-l omoare pe Lex. Era un moment în care Jonas se blocase deși trebuia să-l strige pe Lex și să-l avertizeze. Asta nu era o idee prea bună. Nu voia să-l distragă și să aibe Nick ocazia să-l calce, așa că fugi cât îl ținură picioarele să-l împingă din fața mașinii. Auzind agitația din spatele său, Lexer se oprise să se uite înapoi și atunci se trezi cu Jonas îmbrâncindu-l pe bordura de lângă autoturismul lor. Mașina îi depășise la mustață, înainte ca Lex să-și dea seama ce se petrece.

— Ce se întâmplă? Jonas, te simți bine? îl întrebă îngrijorat Lex și îl ajută să se ridice.

— Da, sunt bine. Mă doare un pic umărul, dar va trece. Era aproape să te omoare...

— Ai văzut cine era? I-ai reținut numărul?

— Era Nick...ce mai puteam să văd când l-am văzut pe el gonind cu viteză să te calce?

— Ah! Zi-mi tu acum, cum să nu mă oftic...Cum? Cum să mă abțin când nu ratează nicio ocazie de a ne elimina? Cum să nu turbez și să stau în banca mea, când el trece prin fața secției de poliție ca un maniac dorind să mă omoare. Tipul ăsta are probleme serioase și grave la cap! Să plecăm acasă o dată, că mor de draci!

   Jonas îl aprobă și îl rugă pe prietenul lui, să nu cumva să le povestească la fete ceea ce tocmai se întâmplase.

— Nici nu vreau să aud! Trebuie să-i spun lui Rosalie, pentru că am un plan să-l fac pe Nick să iasă din vizuina în care s-a ascuns.

— Aoleu! Asta ce mai înseamnă? Ce ai de gând să faci?

— Vei vedea! Dar am și pentru tine un rol. O voi pune pe Rosalie să-l sune pe Nick, fiindcă are un număr ce nu poate fi interceptat, deci îl găsim ușor la telefon.

— De unde știi că nu a aruncat toate simurile? De unde...

— L-am pus pe Slam să verifice dacă poate fi sunat și dacă poate fi detectat după semnal, poate fi sunat de oricine, dar nu poate fi localizat.

— Inteligent lucru. Dar nu cred că vei putea să o convingi pe Rosalie să vorbească cu Nick, cu atât mai puțin să te ajute să te întâlnești cu el. Cu siguranță ar lua acest plan ca pe o nebunie curată și moarte sigură. Nu cred că vei reuși să o convingi ...

— Ba voi reuși, iar tu mă vei ajuta! Tu vei vorbi cu Rosalie și o vei convinge că trebuie să-l sune pe Nick. Să-ți explic!...

  Peste o oră, Jonas ajunsese acasă la Barb, unde încă se afla și Lia stând la taclale și vorbind despre una alta. Soneria țârâi scurt și Barb se grăbi să deschidă. Rosalie și Lia se ridicară și ele venind către ușă, curioase de cine sosise, crezând fiecare din ele că sunt Jonas și Lex, dar spre surprinderea lor, era Jonas singur și cu o eșarfă legată după gât, să-și sprijine brațul în ea.

— Barb duse o mână la piept când tânărul intră înăuntru, Lia se repezise la el ca o cloșcă punând mii de întrebări, iar Rosalie bănuia deja răspunsul.

— Jonas, unde-i Lex? De ce ai venit singur, ce-ai pățit? îl bombardă rapid cu întrebări și începu să plângă în tăcere înainte să le răspundă, numai că și lui îi era greu să spună și să le facă să treacă prin alt șoc.

— Lex a fost răpit de Nick. Ne-a urmărit și ne-a întins o cursă în parcare, a vrut să dea cu mașina peste noi, pe mine m-a lovit ușor, dar pe el nu știu, fiindcă leșinase și l-a și urcat imediat în mașina lui. Nu era singur. Nu am putut să fac nimic... dar am fost la poliție!

  Fetele se opriră deodată din plâns și se făcuseră atente.

— Ce a zis poliția? se interesă Barb.

— Nu știe unde s-ar putea afla și ce ar fi în stare să-i facă, dar ne-a sugerat o alianță. Așa că am făcut un plan cu autoritățile să-l salveze pe Lex și să-l prindă pe Nick.

— Despre ce e vorba, Jonas? Vorbește! Fac orice ca să îl scap din cușca lui Nick, chiar de ar însemna să-l omor! se răsti Rosalie, plânsă, nervoasă și obosită ca toți din jurul ei să sufere din pricina lui Nick.

— Tu trebuie să-l suni pe Nick, să-l ameninți și să fi convingătoare că ești supusă cerându-i o întâlnire în locul care îți voi spune eu! Dar să nu pomenești nimic de Lex, bine? O vei face? Apoi voi anunța autoritățile să-l aștepte sau să-l ia prin surprindere așa cum se pricep ei. Deci?

— Orice pentru Lex! rosti pe un ton sigur și echilibrat. Frica de a da ochii cu el dispăruse subit, iar tot ce dorea în acel moment, era să îl omoare cu mâinile ei. Nu-i păsa cum, doar știa că voia să se răzbune.