black on black | taegguk RO

Capitolul 3

Îmi cer scuze dacă mai sunt greşeli.

Vreţi să fac o prezentare a persoanjelor?

♤

Mutarea partenerului său în acelaşi oraş i-a adus lui Jimin un zâmbet atât de larg pe buze încât îl orbea pe Taehyung de fiecare dată când prietenul său îi bătea seara târziu la uşă pentru a-i povesti amănuntele întâlnirilor lor. Taehyung şi Jimin râdeau împreună, însă Taehyung nu putea să ignore acea strângere cunoscută care îi apăsa pe piept atunci când Jimin îi povestea cât de minunat era să aibă în sfârşit pe cineva lângă el. Taehyung nu era gelos, fiindcă era un prieten destul de bun încât să treacă peste acea emoţie întunecată, ci era mai degrabă dornic de a avea ceea ce ei aveau. Când Jimin îi povestea despre zâmbetele şi săruturile pe care le împărţea cu Yoongi, sufletul său pereche, sau de întâlnirile pe care el le plănuia cu amănunt şi care îl surprindeau de fiecare dată, Taehyung zâmbea, fiindcă era fericit pentru prietenul său cel mai bun, dar acel zâmbet nu ajungea niciodată la acea extremă în care ar fi trebuit să îl doară obrajii. Taehyung zâmbise aşa doar când împlinise 18 ani, de atunci însă acel zâmbet pierise încet, lăsând în urmă o mască.

—Vreau să îl întâlneşti, Tae, sunt sigur că vă veţi înţelege. Ce zici de mâine seară? Vom ieşi cu el şi prietenii lui şi îl voi chema şi pe Hoseok.

Taehyung nu era fanul întâlnirilor între prieteni, însă s-a trezit aprobând fără să realizeze din cauza sclipirii pe care Jimin o avea în ochi, din cauza zâmbetului care nu îi părăsea buzele. Aşa că a doua zi, Taehyung s-a trezit devreme, aşa cum o făcea de obicei, pentru a mânca micul dejun în timp ce Muse şi Onyx aşteptau în faţa usii, mâncarea lor fiind de mult dispărută. Taehyung a zâmbit în timp ce le punea lesele, apoi i-a îmbrăţişat pe amândoi, lăsându-l pe Onyx să îl lingă pe obraz, aşa cum făcea de fiecare dată când îl vedea. Taehyung a coborât treptele blocului său, salutând persoanele care ieşeau din apartamente pentru a pleca la serviciu, la şcoală sau la cumpărături, primind în schimb zâmbete şi saluturi dulci. Ca în fiecare dimineaţă, cuplul bătrân care se plimba pe stradă s-a oprit pentru a-l saluta, apoi femeia i-a întins un fursec pe care Taehyung l-a împărţit în două bucăţi, aplecându-se apoi cu ele între degete pentru ca Muse şi Onyx să le poată lua. Parcul în care mergea în fiecare dimineaţă, cel din faţa apartamentului său, îi devenise deja o a doua casă, devenise un loc în care Taehyung putea petrece ore în şir fără să fie deranjat. Iubise acel loc încă de când se mutase de acasă, iar de fiecare dată când singurătatea îi apăsa pe piept, Taehyung cobora cele 2 etaje ale complexulul în care locuia şi se îndrepta către acea bancă din centrul parcului. Avea în fiecare dimineaţă cu el creioanele pe care le folosea pentru a desena şi linerele scumpe pe care le preţuia, iar de fiecare dată când ajungea acolo îşi deschidea agenda pentru a schiţa ceva, uneori îşi scria cuvinte pe braţe, însă odată cu trecerea anilor acele momente au devenit din ce în ce mai rare. Înainte obişnuia să scrie cum i-a decurs ziua, cum se simţea, ce făceau câinii săi, tot ceea ce făcuse, însă nu primise niciun răspuns niciodată. Oricât de mult s-ar fi holbat la propriul trup, răspunsurile nu apăreau, iar el rămânea tot singur, aşa că Taehyung a început să profite de liniştea parcului pentru a desena în schimb.

În acea zi era la fel, doar câteva persoane aflându-se în parc pentru a-şi plimba animalele sau pentru a face puţină mişcare. Taehyung îi privea pe Muse şi Onyx cum aleargă în jur în timp ce clătina între degete un creion, mâinile sale arzând să creeze ceva nou, dar neavând ce. Ochii i s-au plimbat în jur până când s-au oprit pe o motocicletă neagră parcată la intrarea parcului pe care Taehyung nu o observase când intrase, însă probabil aceasta nu fusese acolo atunci. Băiatul a deschis agenda la o nouă pagină, apoi şi-a apăsat creionul pe aceasta fără să ezite.