black on black | taegguk RO

Capitolul 30

Ziua următoare, Taheyung se afla pe canapeaua din apartamentul său, stând deja acolo de câteva minute, analizând tabloul pe care îl sprijinise lângă televizor pentru a-l lăsa să se usuce în afara razei de atingere a câinilor săi. Era încă fascinat, de tablou, însă și de ceea ce Jeongguk îi spusese în urmă cu câteva ore. Cuvintele sale, felul în care își conturase sentimentele, totul îi rămăsese întipărit în gânduri ca și când Jeongguk era chiar lângă el, repetându-le din nou și din nou. Nu era, ceea ce îl întrista pe Taheyung, însă era abia 7 dimineața, ceea ce însemna că în curând urma să apară. Nu dormise toată noaptea, fiind prea concentrat pe tabloul din fața lui, apoi pe sentimentele și gândurile sale pentru a se odihni. Nu regreta însă, simțea că atinsese un apogeu artistic în cariera sa, alături de unul în propriile emoții. Corpul îi ardea de nerăbdarea de a-l vedea pe Jeongguk, așa că nu a mai așteptat, ridicându-se pentru a arunca un palton peste hainele sale, îmbrăcând o pereche de pantaloni care nu erau pătați cu acuarele, ieșind pe ușă fără cei doi câini, fiindcă se grăbea. A luat un taxi, neputând să meargă pe jos, deși nu era un drum atât de lung. Totuși, pentru el în acel moment orice drum părea lung. Când a ajuns în fața salonului, a observat că motocicleta lui Jeongguk nu era acolo, așa că a pășit spre intrare pentru a-l aștepta înăuntru, sperând oarecum ca el să fie deja în salon. Îi trimisese un mesaj pentru a-l anunța că urma să se afle deja acolo pentru a se asigura că Jeongguk nu se ducea spre casa lui în același timp. Din cauza orei, nu părea ca erau clienți la salon, iar Taehyung, fiind mai binedispus ca de obicei, a intrat zâmbind, salutându-i pe Yoongi și Namjoon atunci când aceștia i-au observat prezența.

—Tae, atât de devreme?

A aprobat, uitându-se în jur în căutarea altor persoane însă nimeni nu părea să se mai afle acolo. Namjoon i-a urmărit atenția, zâmbind vinovat atunci când a realizat că Taehyung se asigura că nimeni nu era acolo pentru a-i auzi, ceea ce însemna că avea ceva de spus.

—Nu am putut să dorm și am decis să vin aici pentru a-l aștepta pe Jeongguk.

—Ah, vine și el? Îl poți aștepta înăuntru. Vor sosi câțiva clienți în curând cu Minsung, dar ești în siguranță cu noi, da?

Zâmbind, Taehyung s-a îndreptat spre cealaltă încăpere, așezându-se pe canapea confortabil pentru a-l aștepta pe Jeongguk. Peste câteva minute Yoongi a intrat, între degetele lui aflându-se o ceașcă de ceai aburindă pe care Taehyung a acceptat-o bucuros. Era un ceai englezesc, chiar gustos, iar Taehyung și-a făcut o notă mintală să îl întrebe ce aroma era aceea. Avea gustul unei ierni călduroase petrecute în casă, ceva ce Taehyung nu mai simțise de mult timp. Fiind prins în gândurile sale, nu a auzit vocile puternice dinafară, râsetele zgomotoase sau pașii care se îndreptau spre încăpere. Abia când ușa s-a deschis, pe ea intrând Yoongi, Minsung și un băiat înalt care avea tatuaje până și pe față. Spre deosebire de Minsung, care i-a aruncat o privire goală, băiatul de lângă el l-a privit insistent, iar Taehyung a realizat că sentimentul de dejá vu din pieptul lui se datora chiar lui. Îl mai întâlnise o dată, înainte ca el și Jeongguk să se cunoască prea bine, însă cumva, Jeongguk tot îi luase apărarea în fața lui. Taehyung și-a ferit privirea, observând felul în care Minsung s-a așezat în dreapta celuilalt băiat pentru a-i bloca privirea, apoi a continuat să își bea ceaiul. Nu a fost atent la cuvintele lor, Minsung discutand cu Yoongi de tatuajul pe care băiatul urma să îl primească, ceva important aparent, un semn de recunoaștere a statutului în acel grup al lor. Taehyung era de-a dreptul scârbit și înfricoșat, însă știa că, dacă ar fi urmat să se întâmple ceva, Minsung și Yoongi erau acolo. Minutele au trecut, băiatul și Yoongi adăpostindu-se între pereții de sticlă pentru a începe ședința de tatuare, celălalt fiind așezat cu spatele către Taehyung, ceea ce i-a oferit lui Minsung ocazia perfectă de a se întoarce spre el pentru a-i zâmbi.