Iubire imposibilă

In salbaticie...

Lunile, defapt zilele, au trecut extrem de rapid, si vacanta de primavara a venit. Asta inseamna timp petrecut cu prietenii, si Luke. Parintii mi-au promis ca in vacanta de primavara o sa pot pleca in State, si sa stau acolo. Si, din fericire, baietii nu aveau vreun concert, sau turneu, sau ceva de genul, chiar erau foarte liberi. Si extrem de dispusi sa ma primeasca in casa lor.

-Pa, mama. Pa, tata. Va iubesc, le spun parintilor, facandu-le cu mana din taxi.

-Si noi te iubim. Ai grija, scumpo, imi raspund ei, facand acelasi gest ca si mine.

Zborul cu avionul, a fost, ca intotdeauna, linistit, si usor obositor. M-am culcat, pentru ca atunci cand aterizez, sa nu fiu chiar o leguma.

-Buna, Derek. Merci ca ai venit sa ma iei, ii spun, si il imbratisez strans. Ma bucur sa te revad. Parca au trecut ani, continui, dupa ce ne despartim, si imi ia bagajele din maini, indreptandu-ne catre masina lui.

-Cu placere. Stiu, parca ai mai imbatranit. Ala e cumva un fir alb? ma tachineaza, iar eu scot limba la el, in timp ce isi pune bratul dupa gatul meu, tragandu-ma in fata, eu punandu-mi mainile in jurul taliei lui.

-Fara suparare... Dar de ce n-a venit Luke sa ma ia?

-M-am suparat deja, si a zis ca are o surpriza, sau ceva...

-Oh, nu...

-Ce e?

-Nu ma intelege gresit, il iubesc pe Luke, cu tot cu calitatile lui, si defectele pe care nu le are, dar uneori ma simt prost. Mereu ma cocoloseste cu tot felul de atentii, si uneori e... enervant! Ma simt extrem de rau ca nu ii pot intoarce gestul inapoi.

-Eu cred ca el iti ofera acele lucruri ca sa te faca fericita, nu ca asteapta ceva in schimb. Si gandeste-te ca ii intorci gestul inapoi prin zambetele tale, si prin "Te iubesc"-uri. Si sigur asa e. El e fericit numai daca te face fericita.

-Poate ai dreptate. Dar vreau sa stie ca eu sunt fericita daca el e atent la mine, si ma iubeste, nu daca imi da un Porsche si un Range Rover, sau un inel cu diamant.

-Ti-a dat 2 masini si un inel de logodna?! spune el uimit.

-Ipotetic vorbind.

-Stiam asta.

-Nu ma indoiesc de asta, am spus eu, dandu-mi amuzata ochii peste cap.

-Si sa stii ca nu e vina lui ca fostele lui mereu au vrut ceva scump, in schimbul unei reactii de simpatie din partea lor. Cred ca esti singura lui iubita care sa ii fi spus ca il iubeste, si sa o fi zis sincer...

-Cand il vedeam cu acele fete... Credeam ca sunt cu el doar din interes, dar nu stiam ca e defapt adevarat asta. I-imi pare rau pentru el...

-Stiu. Din pacate el a fost ales sa fie cel care trebuie sa poarte masca de "frangator de inimi", intelegi?

-Da..., am zis trista, la trecutul amoros al lui Luke, amintindu-mi ca nici copilaria lui nu a fost deloc usoara.

-In orice caz, ar trebui sa vorbesti cu el, ma sfatuieste Derek, iar eu aprob din cap.

-Asa e. Mi-a fost dor sa vorbesc cu tine..., ii marturisesc sincer, iar el zambeste timid, in coltul gurii.

-Stiu, surioara, ma "alinta" el, si apoi mi-a indicat ca aproape am ajuns.

Am coborat din masina, apoi Kyle si Josh au iesit din casa, intampinandu-ma printr-o imbratisare, si un sarut amical pe obraz. Dupa ce ne-am spus ca ne-a fost dor unii de altii, si cum ca m-am schimbat, si m-am inaltat, si mi-a crescut parul, am ajuns in sfarsit in casa. Acasa.