DO IT NOW, REMEMBER IT LATER

331 45 9
                                    

Vroia să țipe din toți rărunchii lui după ce a primit acel mesaj familiar dar s-a abținut din a face asta. Până la urmă, era era la a doua oră și nu putea să se facă de râs pur și simplu în fața unei clase plină de adolescenți vigilenți, în nevoie de euforie.

Era 9:45 în acel moment, ceea ce însemna că ora era gata în 15 minute. Ziua lui Changbin era complet ruinată, știind că tatăl lui a plecat din nou, nu mai vroia să mai facă ceva.

Și-a strâns lucrurile și i-a făcut cu mâna profesoarei în timp ce ea îl striga dar doar a fost ignorată.

Eu
La dracu.
9:47 am

Eu
Am vorbit cu tine suficient ca să știu că nu o să mă răpești dacă chiulesc cu tine.
9:47 am

Eu
S-o facem.
9:47 am

Felix
Oh.
9:50 am

Felix
Erai atât de persistent în a spune nu.
Ce-i schimbarea bruscă de atitudine?
9:50 am

Eu
Vrei sau nu?
9:51 am

Felix
Normal că vreau dar sunt confuz de ce te-ai răzgândit.
9:52 am

Eu
Nu e treaba ta.
9:53 am

Felix
Scuze. Unde ești?
9:55 am

Eu
Intrarea principală.
9:56 am

Eu
Grăbește-te. Clopoțelul o să sune în curând.
9:56 am

Citit la 9:56 am

Chiar în minutul următor, Changbin a văzut pe cineva cu un rânjet urât fixat pe față, coborând rapid scările către el.

Înainte ca Changbin să se poată pregăti pentru fuga afară din școala, a fost prins de braț în direcția opusă intrării.

"Paznicii." a fost tot ce a spus Felix în timp ce s-au strecurat către o intrare laterală, părăsind școala în fugă.

Changbin și-a smuls brațul din strânsoarea celuilalt înainte să alerge până în spatele unui tufiș și să se arunce pe pământ cu fața înainte.

"Ce dracu faci?" Felix a râs în timp ce s-a aplecat, punându-și mâinile pe genunchi, încercând să-și tragă sufletul. Râsul lui era melodios și suna frumos. Era unul din acele râsete care te fac și pe tine să râzi.

"Nu pot să cred că tocmai am făcut asta."

Râsul lui Felix a pierit în timp ce s-a întors la realitate, realizând că Changbin a vorbit cu el pentru prima dată, pe bune. Buzele lui au rămas curbate în sus dar niciun cuvânt nu i-a părăsit gura. Doar a stat acolo, zâmbind la băiatul neștiutor, gândindu-se la cum dracului au ajuns de la vorbit prin mesaje la chiulit împreună, toate în decurs de o lună sau două.

"Eu pot de vreme ce fac asta tot timpul. Acum ridică-te. Trebuie să plecăm înainte ca cineva să ne vadă."

Changbin a bine-voit să se ridice înainte să fugă prin locul de parcare al elevilor până pe un trotuar, cu Felix râzând prostește în urmă.

"Unde mergem?" cel mai scund a întrebat în timp ce amândoi au încetinit, acum mergând normal. Felix și-a ascuns zâmbetul prin a se uita către cer și răspunzând direct.

"Oriunde ți-ar plăcea ție."

"Parcul de skate?" a răspuns el. Changbin putea simți tensiunea în aer de vreme ce Felix și-a întărit și scurtat pașii cu câțiva centimetri.

"De fapt nu știu cum să mă dau cu un skateboard."

A fost rândul lui Changbin să pufnească în râs. Și-a ascuns zâmbetul cu mâna, iar obrajii i s-au înroșit de la lipsa de oxigen.

"Ceva ce nu poți să faci? Sunt surprins." s-a înecat puțin. "Dar dacă mă lași să te învăț cum să te dai pe skateboard, o să te las să mă înveți să dansez. Ne-am înțeles?"

Felix a dat din cap afirmativ ca și răspuns, alt zâmbet copilăros i s-a format pe față auzindu-l pe Changbin vorbind. "Ne-am înțeles."

Au dat mâna scurt, o strângere de mână foarte rapidă și destul de stângace, înainte ca Changbin să vorbească din nou. "Nu am placa la mine, deci să sperăm că altădată. E distractiv, promit."

Era ca și cum încrederea lui Felix din mesaje a dispărut complet în acel moment, îndoindu-se de gândirea lui.

"Poate am putea să mergem la tine acasă și să o luăm," s-a bâlbâit, în cele din urmă o urmă profundă de jenă a acaparat totul. Era prima dată când se întâlneau în persoană, oficial, și deja să se ducă acasa la celălalt? Ciudat.

"Aș putea să aștept afară."

A fost rândul lui Changbin să aprobe din cap în liniște. Toate ca toate, acțiunile lor au dovedit stânjeneala din prietenia lor. Acțiunile lor erau pe repeat și nu știau de ce sau cum să oprească asta.



M-am uitat și eu la cartea asta și am rămas mască.
Deja s-au strâns 1.17k reads. Nici o lună nu cred că s-a făcut de când am început o traduc și deja s-au strâns atatea reads??
Parcă nu-mi vine să cred. Autoarea s-ar bucura mult să știe cât a prins și aici cartea ei.
Mulțumesc mult tuturor celor care citiți, votați și comentați

Vibes | Changlix [română] Where stories live. Discover now