BETTER OFF DEAD

311 45 1
                                    

Trigger Warning!

Changbin s-a întins pe plăcile de lemn ale vechiului pod al orașului lor. A fost construit deasupra unui pârâu cu pești mari. Cerul era gol și nu păstra decât tristețe în acea seară. Nu se vedea nicio stea, doar lumina lunii care semnala că cele mai profunde gânduri erau aproape de a ieși.

Eu
Cerul e frumos în seara asta.
10:34 pm

Felix
Știu.
10:35 pm

Eu
Îmi place.
10:35 pm

Felix
Ce îți place?
10:36 pm

Eu
Cerul.
10:36 pm

Eu
Îți păstrează toate emoțiile și poți să țipi la el cât de mult vrei, dar soarele și luna nu o să se stingă niciodată.
10:36 pm

Felix
Changbin, unde ești?
10:37 pm

Eu
Vechiul pod.
10:37 pm

Eu
Nu te deranja să vi dacă o să mă convingi să plec.
10:37 pm

Citit la 10:37 pm

Changbin și-a dat închis ochii după ce și-a pus telefonul deoparte. Era fericit pentru că îl avea pe Felix, cât de mult ar fi fost, dar pe dinăuntru știa că fiind lăsat baltă era inevitabil pentru că s-a întâmplat mereu.

A alungat gândurile, știind că nu o să-i facă niciun bine și s-a ridicat. Podul era mare și avea niște balustrade amărâte care să te protejeze din a sări sau cădea. Doar un prost ar îndrăzni să treacă de ele. Apa de dedesubt nu curgea repede dar era, de fapt, mai adâncă decât majoritatea pârâurilor normale. Era suficient să omoare o persoană dacă ar fi încercat.

Changbin și-a împreunat brațele peste piept și a expirat, lăsând vântul sa îi ia gândurile cu el.

Apa arăta îmbietoare. El a crezut că poate i-ar putea spăla toate emoțiile cu mâinile sale reci și să-i șteargă lacrimile rătăcite care au reușit să curgă în timp ce se uita la ea. Era rece, incredibil de rece, iar dacă a cădea nu ar face pagube, apa sigur ar face. Și-a lăsat vârfurile picioarelor, învelite în pantofi, să atârne peste margine, râzând când și-a ridicat un picior ca să vadă cum ar fi. Changbin nu vroia să plece dar mintea lui păstra mistere pe care nici măcar el nu le putea înțelege. Balustrada care se rupea era suficient să-l țină cu cu un gram de sănătate, prevenindu-l din a face ceea ce mintea lui a vrut mereu.

Copacii duceau noaptea, în cerul tehnicolor, fără cale de întoarcere. Vroia să plângă, să-și dea totul afară, dar nu vroia ca noaptea vigilentă să vadă cât de vulnerabil era cu adevărat.

Au trecut 20 de minute, iar Felix nu a venit.

Changbin și-a dat ochii peste cap pentru că era stupid. Felix avea o viață a lui și alți prieteni în afară de el, totuși el a continuat să creadă că poate blondul nu a vrut niciodată să fie cu el. Prea naiv.

A stat pe balustradă, neobosindu-se să îi pese despre cum a tremurat și s-a crăpat sub greutatea lui. Apa arată chiar și mai îmbietoare decât înainte. Stătea cu brațele ei metaforice, deschise, așteptându-l p3 Changbin să facă o mișcare. Dar el nu a acceptat oferta.

O pereche de brațe s-au înfășurat în jurul lui din spate, prevenindu-i mintea din a se duce mai departe. Nu trebuia să se întoarcă pentru a ști cine era.

"Ce faci?" vocea a șoptit calm, ca și cum nu vroia să alarmeze cerul nopții. Pieptul lui Felix era presat atât tare de spatele lui Changbin, încât cel mai scund putea să-i simtă bătăile inimii. Era atât de haotică, de parcă ar fi alergat ca să găsească drum prin întunericul pe care ora unsprezece l-a adus.

Vibes | Changlix [română] Where stories live. Discover now