Yeontan//Vkook✿

182

"Jungkook haide"."Așteaptă,Jeonsan încă nu s-a îmbrăcat"

Cei trei plecau în prima lor călătorie de famile.Aveau să meargă la o cabană la mare.Voiau să recupereze vacanța pierdută în ziua accidentului.

~

Drumul a fost destul de obositor.Jeonsan adormise din primele 5 minute."Jungkook,ești fericit?"

"Mai și întrebi?"Jungkook sărea în sus și în jos pe scaunul mașinii.Taehyung zâmbea și el.Isi propuse să meargă într-un loc calm.Dupa toate cele întâmplate Jungkook avea nevoie să se adune.Să se refecă.

Jungkook Pov.

Ochii mei erau ațintiți asupra lui Taehyung.Chiar dacă zâmbea și râdea cu mine ceva nu era bine.

Trauma trăită de el a fost mare."Taehyung te simți bine?"

"Da iubire,de ce întrebi?".

"Doar simt că nu ești prea bine"

"Totul e în regulă baby".

Taehyung conducea ușor.Muzica nu era dată prea tare și se combina minunat cu picăturile de ploaie.

Taehyung nu își lua nici o secundă ochii de la drum.Era atent la fiecare curbă,fiecare drum,la tot.

Am trecut pe lângă o mașină care era înconjurată de oamenii și o ambulanță lângă.Taehyung opri brusc mașina ochii lui rămânând ațintiți pe accident.Era o femeia care plângea și ținea un bărbat de mână.

"Taehyung".Nu mă auzea pur și simplu privea accidentul "TAEHYUNG".Brusc deschise ușa și ieșise afară fugind spre accident.Eu nu puteam să ies,nu am vrut să îl las pe Jeonsan singur.Am văzut că Taehyung s-a așezat pe cimentul ud.Si i-a mângâiat spatele femeii.

Știu că și tu ai trecut prin asta Taehyung.Știu că încă te doare.De ce nu poti sa îmi spui ca să rezolvăm asta împreună?De ce te prefaci că ești fericit.Taehyung începuse să plângă odată cu femeia.M-am uitat pe bancheta din spate si am vazut ca micuțul meu dormea.

Am deschis și eu ușa și am fugit spre Taehyung

"Tae hai să mergem".L-am luat de mână și l-am tras până în mașină."Taehyung".L-am văzut cum și-a pus capul pe volan lacrimi începând să îi curgă."De ce te prefaci că totul e bine?Spune-mi ce te doare ca să putem rezolva asta împreună".

"MĂ DOARE CĂ TE VOI PIERDE".l-am tras pe Tae în brațele mele pentru a îl liniști."Nu plec nicăieri".

Atunci un micuț om mi-a pus mâna pe umăr."De ce plânge tati?"

I-am mângâiat ușor părul și i-am zâmbit"nu s-a întâmplat nimic dulceață stai calm".

~~

Taehyung se calmase după 10 minute.Acum stăteam pe bancheta din spate cu Jeonsan și îl țineam în brațe cântând melodiile de la radio chiar dacă mai stâlceam cuvintele.

Taehyung râdea de noi."Te iubim daddy".Am spus eu și Jeonsan la unison."Și eu vă iubesc iubirile mele".