Psychopath Dad

*26*

"Neața tuturor." Le zice mama oamenilor din bucătărie.
"Ai adus și prințesa?" Rânjește unul dintre ei.

"Frumos. Trebuie să mă duc să iau niște bilete de avion astăzi. Bonnie, vii cu mine? Sau preferi să stai aici?" Îmi mângâie ușor spatele.
"Vin cu tine..." Șoptesc.

Mama se pune la masă cu mine, punându-mi în față o farfurie de clătite cu sirop.

"Mănâncă, scumpa mea, o să stăm prin oraș." Zâmbește cald.

O ascult, și încep să tai bucăți clătitele din fața mea, mâncând destul de lent.

----------

Ieșim din casă, și intrăm în mașină după ce mama o descuie.

Nu știu dacă ar trebui să o cred, sincer. Poate se preface, doar ca să nu mă îndepărtez de ea. Nu înțeleg de ce Harry nu a venit după mine până acum.

"Ce ai făcut, în tot acest timp fără mine?" Începe să conducă, iar eu îmi pun centura.

"Chiar ai tupeul să întrebi asta...?" Mă uit pe geam. "Am suferit, din cauza ta. M-ai vândut pentru droguri. De cât timp faci asta mama? Si cum ti-a trecut prin cap să mă dai altcuiva?"
"Nu a fost ideea mea." Accelerează. "Dar asta nu înseamnă că nu te iubesc."

"Ai pus niște prafuri ilegale pe primul loc, e dovada clară că nu mă iubești." Vocea mea tremură.

"Oricum, Harry te-a cumpărat doar pentru că ești virgină, sau mă rog, erai. Știi asta, nu?"

Îmi fac ochii mari, și îmi scot centura.

"Ce faci draga mea?" Își întoarce privirea spre mine.

Deschid portiera, sărind din mașină.
Cât de prostesc.

Mă lovesc destul de tare de asfalt, dar mă ridic repede și mă dau pe trecere, când văd că o mașină trece la 3 cm de mine, cu viteză.

Mă întorc să o văd pe mama, care oprise deja.

Încep să fug pe unde apuc, cât mai repede. Telefon nu aveam, deci nu știam ce să fac.

"Degeaba fugi, Bon, ești din nou a mea." Strigă din spate în timp ce și ea fugea după mine.

Ajung într-un loc mai populat, încercând să mă pierd prin mulțime.
Intru într-un magazin, vânzătoarele fiind speriate la apariția mea.

"Ce ai pățit?" Întreabă una din ele.
"Mama mea...e nebună. Am nevoie de ajutor."

Înainte să termin, o văd cum intră veselă, salutând vânzătoarele.

"Oh, mă scuzați pentru fiica mea. Bonnie, ți-am zis doar că nu îți cumpăr înghețată, de ce ești încăpățânată? Știi că ești răcită."

"Înghețată, hm?" Întreabă un bărbat din spatele ei.

Îmi ridic privirea, făcându-mi ochii mari când îl văd pe Harry. Îi sar în brațe, acesta strângându-mă puternic.

"Hai afară, să nu facem vreo scenă pe aici." Îi spune încet mamei mele, iar noi ieșim afară, urmați de ea.

"La naiba cu tine Harry, nu o iei cu tine. Mergem la soțul meu." Mă trage de mână.

Mă simțeam ca un obiect. Ba mă trăgea mama lângă ea, ba Harry.

"Ce soț, mă? Te duci acolo ca să poți divorța, iar după o vei duce la prietenul ăla idiot al lui taică-su, cu care ți-ai și tras-o de câteva ori." Rânjește și după mă pune în spatele lui.

"M-mama? Despre ce vorbește?"

"Bon, doar nu o credeai, nu? Bărbatul care te-a atins atunci când ai fost la tatăl tău, te vrea, iar mama ta îl cunoaște, au făcut-o de câteva ori când ea era în străinătate cu gașca ei. Tatăl tău a aflat, și vrea să divorțeze de ea. Dar nu o las să se duca. Dacă se va duce, tu va trebui să rămâi la el, pentru că nu vrea să te lase cu asemenea ființă."

"Bonnie, nu îl asculta. Te iubesc."

"Păcat că eu nu o mai fac."

Harry mă ia de mână, îndreptându-ne spre mașina lui si intră în ea, luându-mă tot pe același scaun în poala lui.

"Ce dor îmi era să te simt, micuțo."