*30*

3K 92 4
                                    

---------- peste o săptămână

Perspectiva lui Bonnie.

"Harry, crezi că va merge...?" Îl întreb puțin agitată fiind.
"Oh, sper, micuța mea." Își trece mâna prin păr.

Îl văd pe tata ieșind din aeroport, cărând după el o mică valiză.

Săptămâna asta s-au întâmplat mai multe decât mi-aș fi putut imagina.

Am fost a doua zi după discuția cu Harry la mama. Am prins-o la țanc. Urma să se drogheze.

Mai târziu a venit și Harry și i-a spus că nu o va mai ajuta cu marfa.

Am vorbit și mi-a promis că își va face curat în viață. Nu deodată, pentru că aș înțelege.

Astăzi vom încerca să ne ducem împreună cu părinții mei la Harry acasă, la masă. Partea rea este că ei n-au habar de asta, iar tata a venit după miile de implorări ale mele. Cine ar veni înapoi și și-ar lăsa serviciul aproape două zile doar pentru că fiica nebună zice că vrea să-ți facă o 'surpriză'?

"Tata." Zâmbesc larg și îi sar în brațe.
"Scumpo, mi-a fost dor de tine."

"El..?" Se uită la Harry.
"El e Harry, prietenul meu."

"Câți ani are?"
"Domnule, pot fi de încredere." Dă mâna cu el.

Desigur, tata nu va trebui să știe ce a făcut mama, iar mama nu va spune nimic mai mult ca sigur.

"Haideți, vom merge la mine să cinăm." E tot ce spune Harry înainte să ne urcăm în mașină.

----------

"De ce a trebuit să plece prietenul tău? Părea agitat." Își înghite tata mâncarea din gură.
"Voia să aducă niște vin pentru voi doi. De la magazin." De fapt, s-a dus după mama. Vom folosi aceeași poveste și la ea.

Mă pun lângă tata, și îmi mănânc și eu pastele din farfurie.

"Gătește excelent."

Oh, e de bine.

"Da, așa e." Zâmbesc.
"Ești fericită?" Se uită serios, în ochii mei.

"Nu pot descrie în cuvinte..."

Fericită că iubesc un bărbat de 24 de ani? Fericită că am fost vândută? Fericită că trebuie să îmi împac părinții? Fericită că mama e nebună?

Ușa se aude deschisă.

Se aud zgomote, și papuci trântiți pe jos. Mai exact, tocuri.

"Cine vine, Bon?" Mă întreabă tata.

"Ce cauți aici?" Întreabă mama cum ajunge în living.
"Ce cauți tu aici?" Se ridică de la masă.

Va fi prea greu.

Am început să le explic totul. După, fiecare a fost tăcut, măcar am mâncat împreună la masă fără să iasă urât.

Timpul a zburat. Era 10 seara.

"Deci?" Întreb, puțin zâmbitoare.
"Frumos dar, nu o să mă pot împăca cu mama ta. Nu după ce mi-a făcut."

"Ce s-a întâmplat?" Întreb ca și cum n-aș ști nimic. Pentru că după m-ar întreba de unde știu că mama a făcut-o cu alt bărbat. Nu îi pot spune că știu de la Harry.

"Încă te iubesc. Îmi pare rău pentru tot, dar m-am simțit singură."

"Nu a fost o soluție." Se ridică de la masă. "Avionul mă va aștepta mâine, promit că o să mă gândesc la o posibilă împăcare, dar o s-o fac doar pentru Bonnie. Mulțumesc Harry pentru mâncare." Îmi sărută fruntea și părăsește încăperea.

Rămân cam mută, neștiind ce să fac.

"O să plec și eu iubito..." Mă ia mama în brațe, iar după se duce pe hol și își ia tocurile în picioare.

Psychopath DadUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum