Nebun de iubit -Yoonmin-

Capitolul X

   Melodia nu are nicio legătură cu capitolul, dar mi se pare prea mișto. 

-----------------------------

  Azi era una din acele zile în care ploua cat era ziulica de mare. Jimin se uita pe geam și voia să se dea cu capul de el, pentru că ura vremea asta. Totuși era nevoit să iasă din casă, deoarece trebuia sa meargă la Yoongi. 

  In timp ce era în autobuz se gândea că i-a dus lipsa băiatului in cele doua zile cât nu a fost la el. Mama lui era bolnavă asa ca a trebuit să meargă tocmai in Busan ca să aibă grijă de ea pana se punea pe picioare. 

  Cand autobuzul a oprit în stația lui a coborât si a luat-o la fugă pentru a nu-l uda ploaia prea mult. Se pare ca a fost o decizie proastă să nu isi ia umbrela. 

  A batut in usa lui Yoongi, având hainele ude si o stare iritată. Cel mai mare a deschis ușa și era surprins de "catelusul plouat" din fața sa. 

  -Se pare ca cineva nu a avut o zi prea plăcută, spune Yoongi râzând scurt si invitându-l pe băiat in camera. 

  -Urăsc ploaia asta. Revoltat își ridică brațele in aer si se așează pe fotoliu. La cât de supărat era nici nu a observat că Yoongi avea in mâini niște hârtii pe care le tot flutura pentru a le scoate in evidenta in speranța că Jimin va întreba de ele. 

  -Mie îmi place. Spune destul de sec in timp ce baga foile in sertar si îl închide cu putere. Tocmai atunci Jimin a fost scos din transă. 

  -Vreau să mergem afară. Continua cel mare in timp ce își lua un hanorac pe el si se uita la Jimin  care nu prea părea încântat de idee, dar a dat afirmativ din cap pentru a-i face pe plac celui din fața lui.

  -Bine, dar stii ca cel mai probabil asistentele nu iti vor da voie să ieși afară pe vremea asta. 

  -Simti ca imi pasa? Spune in timp ce râde. O sa iesim de aici fără să ne vadă cineva, apoi o să ieșim si din curtea spitalului. 

  -Dar Yoongi, este periculos. Daca ne vor prinde? Jimin era speriat, nu voia ca cel mare să pățească ceva doar pentru ca a evadat din spital. 

  -Cel mai probabil o să pice vină pe tine si nu imi mai strica cheful cu frica ta. 

  Acestea fiind spuse Yoongi a iesit afara din camera cu Jimin pe urmele lui. Când au ajuns în fața unei camere, au intrat repede amândoi, iar când au iesit Jimin era în haine de pacient într-un scaun cu rotile cu Yoongi împingînd scaunul, acesta având la rândul lui un halat de doctor si o mască pe față. 

  Nu au atras prea mult atenția si într-un final au reușit să evadeze din spital. Si-au dat jos hainele de spital si au început să fugă până s-au depărtat de clădirea ce îl enerva pe Yoongi. 

  -Ce simplu a fost, spune cel mare râzând scurt, iar Jimin i-a urmat exemplul. Radeau amândoi de nebunia făcută. 

  -Acum ce facem? Intreaba curios, Jimin. 

  -Mergem acasă la mine. 

  Cu toate că ploua Yoongi a inceput sa meargă prin ploaie spre casă lui. Jimin știa că nu are rost sa ramana acolo asa ca l-a urmat. Era încântat că va vedea casa lui Yoongi si chiar se întreba cum arată.

  Ajunși în fața unui bloc nu prea îngrijit, cel mare se oprește si cauta prin buzunare o cheie. După ce au intrat amândoi în bloc, Yoongi deschide o usa ce duce spre subsol si intra acolo. 

  Cand Jimin păși in camera a rămas surprins. In primul rand, pentru că nu era o casă, ci un mini studio de muzica si in al doilea rand, tot ce era în jur era un dezastru. Nimic nu era la locul lui, pe jos se aflau sticle sparte, pachete de țigări goale și ce l-a inspaimantat cel mai mult erau niște pete de sânge pe podea. 

  Yoongi îi privea fața speriată si i se părea amuzant. Poate daca încerca să îl sperie si mai mult avea să fie distractiv. 

  -Cum ti se pare? 

  -Este drăguț, răspunse Jimin chiar dacă nu credea in ceea ce spune. 

  -Multumesc. Asa a spus si ultimul care si-a dat duhul aici. Pentru a fi si mai credibil avea pe față un zâmbet dracesc care trezea in Jimin tot felul de întrebări. 

  -C-cum adică si-a dat duhul? În acel moment încerca să găsească o cale să scape, dar usa era încuiată. Ce naiba a fost in capul lui să evadeze cu un om care e bolnav mintal si sa vina aici. 

  -Așa bine Jimin. Nu toti oamenii care încearcă să ajute ies cu bine din asta, niciodata nu ies bine. 

  Dintr-o dată s-a apropiat de Jimin si l-a împins într-un perete. Chiar s-a gândit că putea să îl omoare acum, dar persoana din fața lui îl făcea să se simtă puțin mai bine si ținea la el, într-un fel. 

  Acum Yoongi era lipit de băiat si avea mana in gâtul lui. Simțea cum tremura de teama, iar când si-a trecut privirea peste fața lui a văzut că avea ochii umezi, chiar dacă încerca să nu verse nicio lacrimă. 

  Ceva in mintea lui s-a schimbat si nu îi se mai părea amuzant, ba chiar simțea o mica parere de rau pentru ca îl speria. 

  -Jimin, nu te omor. 

  Cand Jimin auzi asta simti o eliberare, însă si o durere in piept. Cum naiba putea să se joacă cu inima lui in halul asta. Chiar atunci, în ciuda voinței lui, simti cum o lacrimă îi curge pe obraz. In secunda următoare degetele lui Yoongi îi șterg lacrima si in semn de parere de rau îi sărută obrazul. 

  -Iarta-ma! 

  

----------------------

  Probabil asta o să fie cel mai lung capitol din cartea asta, habar n-am.  

Asa, acum ceva ce nu are legatura cu cartea asta. Ma gândeam sa incep o noua carte, Vkook. Povestea ar fi in felul urmator: Taehyung este orb, iar pe parcurs Jk o să se îndrăgostească  de el si o să îl facă pe Tae să se iubească si sa isi accepte handicapul, si la rândul său să îl iubească pe Jk.  

  Ma intreb daca ar citi cineva cartea asta Vkook daca as incepe sa scriu la ea.