și am început să scriu norii
de la final spre debut
că nu am putut ține urganale
de brom
în palme
și m-am ars
m-am ars la mijloc de desen
acolo unde tu ești o linie
șerpuită în jurul șevaletului cu struguri
și eu un cerc
în cerc
sub un cerc
cu cercuri în cerc
și știu că liniile pot deveni drepte
în inseparabilitatea planurilor
cu bărci și căsuțe de brusture
și cercurile sunt infinități
de puncte
pe care le poți sădi în soare
și să aduci apocalipsa pe pământ
(de parcă omenirea nu ar fi moartă deja)
dar de ce nu putem fi o pictură
acolo unde cosmosul
ar însemna
abstract
CZYTASZ
himeric
Poezjaautopsia unor gânduri cu termen de valabilitate trecut. un nimic care nu vrea să poarte pantofi, că menta e prea scumpă pe piață.
