BTS? Nu, multumesc! Vol II

01.10.2015

"Buna, nou prieten"

DJ POV

Doar mie mi se pare ca mamele exagereaza din orice mai ales atunci cand vin musafiri. Servetelele nu se asorteaza cu fata de masa care nu se potriveste cu covorul care de nicio culoare nu merge cu mobila care nici ea cu tapetul din sufragerie si uite asa trebuie sa ne mutam, pentru ca cuiva nu-i mai convine nimic in seara aceasta!

- Deci puiul e in cuptor, cheesecake-ul e in frigider iar taica-tau incearca sa gaseasca un vin care sa mearga cu felurile de mancare, spune mama agitata perindandu-se dintr-o parte in alta a sufrageriei.

- Aha, spun plictisita rasfoind noua mea carte despre fascinanta istorie a celui de-al doilea razboi mondial.

- Danculescu Julieta! spune mama iritata si doar imi ridic nasul din carte. Tu macar intelegi prin ce trec eu aici? ma intreaba dramatizand ca de obicei si imi arcuiesc spranceana dreapta. Sefa mea vine alaturi de familia ei la cina. Stii cat am incercat sa o fac sa vina la aceasta cina?

- "Adica la cat ai lingusit-o?" intreb in sinea mea si doar schitez un zambet cand ii vad mica vena de pe fruntea mamei devenind proeminenta. Stai linistita, mama, totul va fi bine, o asigur pe un ton calm si ma intorc la paragraful pe care il citisem deja de 2 ori.

- Julieta, fa-ne o favoare si nu sta toata seara cu nasul in carti, imi spune tata care venise din subsol cu doua sticle lucioase de vin.

- O sa incerc, spun cat se poate de neconvingator iar mama isi da ochii peste cap.

- Macar te-ai hotarat la ce facultate vrei sa dai? ma intreaba tata in timp ce scotea paharele din vitrina. Toata ziua te vad invatand, dar nu ai manifestat interesul pentru nimic anume? Cum ti se par finantele?

- Subtil, tata, foarte subtil, spun si inchid cartea pentru ca era satula de paragraful acela afurisit. Ti-am mai zis, nu vreau la compania ta!

- Putem amana discutia facultatii in seara aceasta, George, spune mama mea putin mai linistita, dar toata starea de panica revine cand aude soneria. Sunt aici! spune agitandu-se si aproape se impiedica in covor cand alearga spre usa de la intrare.

- Doar renunta la carte, spune tatal meu si ma asigur ca vede cum pun cartea pe un raft, dar nu inainte de a indoi pagina.

- Astrid, ce bine ca ai putut veni in seara aceasta, o aud pe mama mea incepandu-si reprezentatia iar tatal meu si cu mine pasim in hol.

Astrid, ce nume mai e si acesta? Sigur e nu e romanca. Pasesc mai mult impinsa de tata de la spate si o remarc in sfarsit pe cotoroanta adica calda sefa a mamei. O femeie de aproape 50 de ani statea cocotata pe tocuri care pentru o cunoscatoare de moda cu siguranta erau de firma. Totul parea la locul lor pana si acele mici riduri de expresie sau firele acelea de par micute, toate erau perfecte.

- Placerea e de partea noastra, spune intr-un accent strain. Imi cer scuze, dar Hyun-Bin nu ne va putea onora cu prezenta, seful lui din Seul a cerut o teleconferinta neprogramata! se scuza aceasta in timp ce ii dadea tatalui meu jacheta.

- Imi pare rau, de-abia asteptam sa-l cunosc pe sotul tau, spune mama usor trista si o invita pe doamna Astrid in sufragerie.

- Ramona, am adus un inlocuitor, spune aceasta si se aseaza usor la masa. Am profitat ca fiul meu a venit pentru acest weekend de la facultate si i-am propus sa ma insoteasca.

"Grozav, alt miel la taiere" spun in sinea mea si ma asez la cel mai indepartat scaun de la masa in speranta ca voi trece neobservata.

- E afara, incearca sa gaseasca un loc de parcare, spune invitata noastra, dar suntem distrasi cand soneria suna din nou.