BTS? Nu, multumesc! Vol II

IV

Dupa un an

*Lola povesteste*

Maine se fac 2 ani de cand sunt impreuna cu nebunul de Suga! 2 ani superb din care am ramas cu o groaza de amintiri, inside joke-uri si multe clipe frumoase. Ah, ce repede a trecut...

Deschid cu grija usa camerei noastre; el inca doarme dus - nici nu ma mir dupa cat am stat de povesti azi noapte. Eh, macar am timp sa pregatesc linistita ambientul: trag draperiile ca sa fie cat mai intuneric, aprind cateva lumanari si ma schimb in tricoul lui pe care-l parfumez cu parfumul lui preferat - dintre parfumurile mele zic. Cu micul dejun aproape de pat, ma furisez inapoi sub plapuma langa el si incep sa-mi plimb mainile pe spatele lui. Usor usor da semne cum ca ma simte si cauta sa ma ia in brate.

- Iubire, trezeste-te, ii soptesc incet si-l sarut usor.
- Mmmmmmmm, hai sa mai dormim, bolboroseste adormit. Mirosi asa de bine, ma faci sa nu vreau sa-ti mai dau drumul de langa mine.
- Nu plec nicaieri, stii asta; haide, ti se raceste mancarea.
- Nu cobor acum la masa nici platit, spune el in continuare cu ochii inchisi incercand sa adoarma la loc.
- Ti-am adus micul dejun la pat, nu trebuie sa cobori.
- I-auzi, cum de?
- Vreau sa-mi rasfat iubitul, spun si-l imbratisez usor.
- Mmmmmm, imi place cum suna, spune c-un zambet adormit si ma trage mai tare langa el. Sunt asa de norocos sa te am.
- Si te mai miri de ce ti-am adus micul dejun la pat, raspund amuzata. Esti atat de dulce, stii?
- Sunt somnoros acum, raspunde pe acelasi ton glumet, si mi-e foame, hai sa mancam.

Niciunul din noi n-a planificat ceva anume pentru ziua asta asa ca o s-o petrecem in casa profitand de faptul ca suntem singuri: gatit, filme, karaoke, bataie cu pistoalele cu bilute, urmand ca deseara sa iesim la plimbare sa ne mai relaxam.

Inainte sa iesim din casa facem ultimele verificari legate de provizii: snacks.uri, apa, suc, servetele, apa, servetele umede, geci, patura de stat pe jos. Nu, nu ne plimbam prin padure sau pe munti doar ca nu vrem sa fim obligati sa venim repede acasa pentru ca ne e foame sau sete sau frig. Cand sa iesim din curte, el se intoarce si fuge grabit in casa.

- Stai asa, mi-am uitat telefonul in camera! spune Yoongi si fuge grabit.

Dupa vreo 5 minute coboara inapoi la poarta.

- Ce-a durat atat? il intreb amuzata.
- Nu-l gaseam, se fastaceste el.
- Si de ce nu ai venit sa ma rogi sa te sun?
- Aaa, era pe mut oricum; hai sa mergem, spune grabit si ma prinde de mana sa pornim.

Pe drum radem, glumim, ne alergam ca niste copii mici si facem fel de fel de pozne. La intrarea din parc - ca de fiecare data - urmeaza sa stam cateva minute pana ne hotaram cum ne facem traseul (e un proces foarte complex ce cuprinde piatra-foarfeca-hartie si datul cu banul...de mai multe ori pentru fiecare alee).

- Iti mai amintesti cum am facut prima data cand am venit aici? il intreb amuzata.
- Pe vremea cand n-aveam un algoritm pentru alei? Sure, raspunde si izbucneste in ras.

- E atat de placut aerul de-afara, soptesc mai mult pentru mine.
- Daaa, aerul din Coreea e total diferit fata de cel cu care esti obisnuita, raspunde Suga dandu-si ochii peste cap. Nu mai bine ai dormi?
- N-am somn, ii raspund sec. Lasa-ma sa visez si eu cu ochii deschisi, nu te deranjeaza cu nimic ca stau la geam si ma uit pe-afara.
- La ce visezi?
- Mmm, suna ciudat dar nu stiu, doar imi las mintea libera sa zboare, sa-si faca scenarii.

Suga se ridica din pat si merge la baie. Dupa cateva minute aud sunetul cataramei de la cureaua lui iar dupa il aud ca se apropie de mine.

- Pai hai sa vedem ce scenarii isi face, spune si-mi intinde hainele de strada pe care le lasasem in baie.
- Stii ca e 11 noaptea, nu? intreb nedumerita. Nu ma intelege gresit, n-am somn si mi-ar placea enorm sa ma plimb dar daca ma ia somnul pe drum o sa trebuiasca sa ma aduci in brate pana acasa pentru ca eu o sa dorm, continui razand.
- Poti macar o data sa faci ce ti se spune fara sa comentezi? intreaba amuzat.
- Nu prea, raspund si-i iau hainele din mana.

Dupa ce m-am schimbat si eu, iesim amandoi pe furis din casa si-o luam random pe strazi. Zona e chiar pustie, n-ai spune ca e doar 11 seara; oricum, povestile si rasetele noastre sunt suficient de sonore incat sa umple linistea din jurul nostru. Curand ajungem langa parcul care da si spre casa noastra - oarecum - iar eu cum sunt innebunita dupa plimbarile prin parc il trag si pe Yoongi dupa mine. Gasim o banca intr-un loc cu copaci mai putini si ne asezam sa ne odihnim putin.

- Uite, se vad cateva stele! exclam fascinata. Pacat ca e felinarul asta fix langa noi.

Suga se ridica, ia o piatra si-o arunca direct in becul felinarului, apoi se aseaza linistit inapoi pe banca.

- Scuza-ma, n-am fost atent, ce ziceai? ma intreaba de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
- Mmmmm n-o sa mai zic absolut nimic daca asa reactionezi, raspund razand.
- Dar ce-am facut? intreaba zambind.
- Nimic, spun si un zambet mare imi invadeaza fata. Revenind, cred ca din zona asta se vad cateva constelatii pe care de acasa nu le vad.
- Pe bune te pricepi la asa ceva?
- Meh, incercam si eu sa ma dau mare, raspund din nou razand. Gasesc cateva pe care am vrut sa le retin si in rest doar ma uit la ele.
- Bun, invata-ma si pe mine ce stii.
- Mmmm, uite acolo, vezi ceva aproape dreptunghiular? Si dupa o mini curba? E Carul Mare. Iar mai incolo sunt 3 stele in linie dreapta - alea cica sunt in legatura cu cele 3 piramide - si daca te uiti pe langa ele zici ca e un fluture; aia e...ok imi scapa dar stiu ca e ceva.
- Si steaua aia colorata?
- Ce stea colorata vezi?
- E chiar acolo, mare si licareste.
- N-o vad.
- Esti chioara, treci incoace, spune Yoongi si ma trage peste el ca sa vad mai bine.
- E un avion, geniule, raspund razand. Aaa uite, asa se vede mai bine, spun si ma intind pe banca cu capul in poala lui. Da-ti capul mai pe spate, imi furi imaginea, completez si incerc sa-i misc capul cu mana dar acesta imi prinde mana in a lui si le lasa pe amandoua pe burta mea, cu degetele incrucisate.
- Taci ca si eu vreau sa vad, nu te mai da asa importanta aici, spune si incheie cu un zambet dulce.

Continuam sa ne mai uitam la stele o vreme exact asa cum suntem, inclusiv tinandu-ne de maini cu degetele incrucisate. Am nevoie de mana prinsa pentru a gesticula forma unei "constelatii" inchipuite de mine pe moment, asa ca schimb rapid mana cu cealalta iar el, surprins probabil ca nu i-am dat drumul de tot, ma strange putin de mana si ma priveste tandru. Dupa ce ne-am plictisit de stele, ne ridicam de pe banca si hotaram c-ar fi cazul s-o luam spre casa - bineinteles, dupa ce dam tura parcului.

- Stai asa, spun si imi schimb din nou mana pentru a putea porni la plimbare.
- Stii ca nu trebuie sa ma mai tii de mana daca nu vrei, nu? intreaba si totodata imi strange mana mai tare in a lui.
- Stiu, dar e comod si imi place; in plus te pot trage mai usor dupa mine, raspund zambind si-l strang si eu putin mai tare.

Suga ma pupa pe obraz iar apoi pornim mai departe.

Parcul asta e superb facut si are de toate in el. Dupa ce ne prostim putin ca niste copii mici la locul de joaca, pornim mai departe tinandu-ne de mana; curand ajungem intr-un loc unde puteam urca putin pe-un fel de deal micut sau ne puteam indrepta spre iesirea din parc.

- Lasa-ma sa ghicesc, vrei sus pe deal.
- Esti un adevarat invatacel, Yoongi, deja imi stii ideile, spun mandra si-l trag dupa mine in sus pe deal.