ʙ ᴜ ɴ ɴ ʏ ʙ ᴏ ʏ » ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ ✓

~ ♡21♡ ~

-Ce sacrificiu?! *aproape țip, realizând mai apoi că am spus-o cu voce tare*

Mi-am acoperit gura cu ambele mâini, dându-mi câteva palme mintale.

-Annie?? *se aude vocea lui Jungkook* Vino acum, aici. *se aude vocea lui serioasă*

Am ieșit de după perete, întâlnind privirile lor.

-Ce se întâmplă..? *spun încet*

-Ai auzit tot? *întreabă mătușa mea*

-Da.. Ce blestem? Ce vrajă? Ce sacrificiu?

-Annie, o să-ți explic altădată. *spune Jungkook*

-Vreau să-mi spui acum, și aici. Ce naiba se întâmplă?!

Ei amândoi s-au uitat la mine, apoi unul la altul.

-Ia loc.. *spune mătușa mea oftand*

-Ascult. *spun și iau loc pe un fotoliu de lângă patul de spital*

-Annie, știi că eu am cancer. *spune mătușa*

-Da..

-Tatăl lui Jungkook, adică soțul meu, a murit acum câțiva ani într-un accident de mașină.. *continuă ea*

Jungkook și-a închis ochii îndurerat, eu luându-i mâna în a mea și făcându-l să mă privească.

-Iar Jungkook.. Jungkook poartă asupra lui un blestem.

- P-Poftim?..

-Mama mea, adică bunica lui, nu a fost de acord cu căsătoria mea cu tatăl lui, și nu a fost de acord atunci când i-am spus că sunt însărcinată cu Jungkook. De asemenea, mama era o vrăjitoare. Una rea. A aruncat un blestem asupra noastră, astfel încât soțul meu a murit în accident, eu am cancer și Jungkook este blestemat..

Am rămas fără cuvinte, ascultând cuvintele pline se tristețe ale mătușii mele.

-Ea a murit străpunsă de o sabie, într-o luptă a vrăjitoarelor. Ea avea o carte numai a ei, o carte de care nimeni nu avea voie să se atingă.. o carte cu vrăji. Adică cartea asta. *spune luând în mână cartea cu care a venit Jungkook*

-În cartea asta există vraja prin care putem scăpa de blestem. *continuă ea*

-Despre.. Despre ce sacrificiu e vorba?..

-Trebuie să sacrific pe cineva drag pentru a scăpa de blestem. *spune Jungkook încet*

- C-Ce?! *țip speriată*

-Jungkookie.. Nu e altă vrajă.. Trebuie să faci asta. *spune mama lui tristă*

-Și pe cine să sacrific? *aproape țipă Jungkook ridicându-se în picioare* Cum să fac așa ceva? Mai ales cu cineva drag?

-Ascultă-mă te rog.. Eu oricum am cancer și..

-Nu!! Taci! Să nu cumva! *o întrerupe el înțelegând ce vrea să spună*

M-am speriat și eu înțelegând cuvintele ei..

În ochii tuturor au apărut lacrimi, care ușor-ușor au început să se prelingă pe obraji.

-Eu oricum voi muri.. *spune ea plângând*

-Nu vei muri! *țipă Jungkook plângând*

Mama lui a izbucnit în lacrimi, Jungkook așezându-se din nou lângă ea și luând-o în brațe.

-Jungkook.. Bătrâna din tabloul din casa de azi.. E bunica ta? *întreb, amândoi îndreptându-și privirea înspre mine*

-Da. De ce?

-Am.. Visat-o.

-Poftim? *întreabă mătușa nedumerita*

-Am visat-o noaptea trecută.. Și am visat-o și în tren.

Ei s-au uitat unul la altul, mai apoi înapoi la mine.

-Jungkook.. Fă-o pentru binele tău. *spune mama lui privindu-l*

-Mamă! Nu! *țipă Jungkook plângând*

-Trebuie.. *șoptește ea și își șterge lacrimile* Nu mai am mult de trăit..

Jungkook și-a afundat fața la pieptul ei, începând amândoi să plângă. Văzându-i, am început și eu să plâng silențios. Veștile aflate azi m-au întristat enorm..

-În seara asta.. Scapă de blestem pentru mine, și pentru binele tău.

-Mamă..

-Da-mi cartea.

Jungkook i-a înmânat cartea, ea începând să citească ceva.

-Te duci în casa mea veche, așezi lumânări în cerc, și te pui în mijlocul lor, cu cartea în mână. Începi să citești această incantație, iar la sfârșit îmi spui numele.. Ritualul va lua sfârșit atunci când lumânările se vor stinge. Vei începe să reciți incantația la miezul nopții, niciun minut mai târziu. *spune plângând*

-Nu pot să fac asta..

-Ascultă-mă fiule.. Trebuie. Cancerul oricum mă va ucide. Fă-o până nu e prea târziu.

Jungkook și-a șters lacrimile și i-a mângâiat mâna mamei lui, apoi a luat cartea și mi-a făcut semn să ies.

M-am dus în fața ușii și m-am uitat în spate, văzându-i cum se îmbrățișează parcă pentru ultima dată.

Am ieșit din încăpere și am încercat să-mi opresc lacrimile, dar tot continuau să curgă fără oprire.

Peste câteva secunde, Jungkook a ieșit și el. A pufnit în plâns, scăpând cartea din mână.

M-am dus în fața lui și l-am luat strâns în brațe, el începând să plângă pe umărul meu. Mă ținea strâns în brațe, mâinile lui fiind pe talia mea.

-Sunteți bine copii?.. *se aude din dreapta noastră*

Ne-am desprins și mi-am văzut părinții. Privirea lor a picat pe cartea din mâna lui Jungkook.

-De.. De unde ai cartea mamei..? *întreabă mama scăpând cafeaua din mână*

-Blestemul meu avansează.. Mama mi-a spus că trebuie să scap de el..

-Dar.. Ce sacrificiu vei face?

-Du-te te rog și vorbește cu mama.. *spune Jungkook și pleacă spre ieșire*

Am luat-o la fugă după el, ignorând vocea mamei ce-mi spunea să mă întorc.

- Jungkook!-

M-am împiedicat de o piatră din fața spitalului, dar norocul meu a fost că Jungkook era la un metru în fața mea și m-a prins.

Fețele noastre erau așa aproape încât am uitat să respir.

-Annie, te rog du-te înapoi. Trebuie să fac rahatul ăsta singur. *spune îndepărtându-se*

L-am prins de mână și l-am întors înspre mine.

-Vreau să fiu alături de tine. Mereu.

--
3,22k 👀 și aproape 600 de voturi.
i'm so happy :3