ʙ ᴜ ɴ ɴ ʏ ʙ ᴏ ʏ » ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ ✓

~ ♡47♡ ~

Am intrat rapid în casă, inspirând aerul cald.

-Annie!! *țipă mama luându-mă în brațe* Ești bine?! Unde ai fost?! *întreabă ea speriată, mai apoi văzând hainele pe care le port*

-Sunt bine.

Și-a pus mâinile pe obrajii mei, constatând că îmi era frig.

-Vino la căldură.

Am mers în living, eu așezându-mă pe canapea și luând o pernă în brațe.

-De ce n-ai răspuns la telefon? Unde ai fost? Mi-am făcut atâtea griji!

-Am fost la Jungkook.

Mama s-a uitat uimită la mine, rămânând stană de piatră în fața mea.

-Umm.. Cât ai băut la petrecere?

-Ne-am împăcat.

Pe fața ei a apărut un zâmbet de uimire, dar totodată și nesiguranță.

-Ce s-a întâmplat brusc..la petrecere..? Cum l-ai iertat?

-Nu pot să stau despărțită de el. Îl iubesc. Am făcut o greșeală vrând să ne vedem fiecare de drum, dar acum e totul bine. Cum ai spus tu, povestea încă nu s-a terminat. Începem doar alt capitol.

Ea mi-a zâmbit și și-a pus mâinile peste cele reci ale mele.

-Mă bucur să aud asta. Sper să nu vă mai certați niciodată. *spune, iar eu îi zâmbesc* Astea sunt hainele lui?

-Da.

-Hainele tale unde sunt?

-Umm.. Știi ce furtună a fost aseară. S-au udat.

-Oh. Vino să te schimbi.

-Ai niște pastile pentru răceală?

-Da.

-Dă-mi câteva. Mă întorc la Jungkook. A răcit.

-A răcit? *întreabă amuzată* Dar ce s-a întâmplat aseară de sunteți amândoi în situația asta?

-Nimic, ce să se întâmple? A fost doar vremea rea. *spun zâmbind, apoi urc în camera mea*

Mi-am schimbat hainele și m-am aranjat puțin, apoi am așteptat ca mama să vină cu pastilele.

-Ia. *spune și îmi dă o pungă mică* Rămâi la el?

-Nu. Nu mă aștepta, nu știu când mă întorc.

-Bine. Să ai grijă!

I-am zâmbit și am ieșit din casă. Am oprit un taxi, pentru că îmi era prea frig să merg atât pe jos.

Am ciocănit la ușa apartamentului și am așteptat să-mi deschidă.

Când a deschis, am putut vedea un Jungkook într-o stare mai proastă decât mai devreme.

-Ești bine? *întreb îngrijorată, intrând în apartament*

-Ți-am spus că am frisoane, și acum m-a lovit și febra musculară.

-Ți-am adus pastile, și îți voi face ceva de mâncare.

A închis ușa și m-a urmat în living, unde s-a întins în pat și m-a lăsat să-l învelesc.

-Ți-ai băut ceaiul?

-Da.

-Îți mai fac unul să-l bei cu pastile. Mă întorc imediat.

-Nu înțeleg de ce tu te simți bine. Adică aseară amândoi am alergat prin ploaie și am avut hainele ude. Eu de ce mă simt așa? *întreabă el prinzându-mi încheietura*

-Nici eu nu sunt chiar așa de bine, dar trebuie să am grijă de tine acum.

I-am sărutat fruntea fierbinte ca dracu', constatând că are febră.

-Jungkook-ah! Hai la spital!

-Nu vreau la spital! Nu vreau să mă înțepe ăia cu acul! Nu vreau branulă sau altceva ce include ac! Mai bine stau aici și mă faci tu bine.

-Nu sunt doctor.

-Ești doctorița inimii mele. Mă faci bine fără a folosi acul sau pastilele.

I-am zâmbit timid și mi-am făcut drum înspre bucătărie, făcându-i ceai și supă. Le-am pus pe o tavă și m-am reîntors în living, așezând-o pe măsuță și ajutându-l pe Jungkook să se ridice în șezut.

I-am dat ceaiul și niște pastile, el înghițindu-le, scăpând un geamat de durere.

Mi-am pus mâinile pe obrajii lui calzi, făcându-l să se uite la mine, chipul lui fiind palid.

-O să te faci bine.

Am luat bolul de supă în mâini și i-am dat să mănânce până la ultima picătură.

-Te simți mai bine? Și-au făcut pastilele efectul?

-Puțin de tot. Mi-e somn.

-Hai să mergem în dormitor.

Ajunși în dormitor, Jungkook s-a așezat pe pat, închizându-și ochii. M-am așezat lângă el, rezemându-mi chipul în palmă, fiind întoarsă înspre el.

-Să știi că numai lucrez la cafenea. Trebuie să îmi caut alt loc de muncă.

Am aprobat și el mi-a zâmbit, punându-și o mână pe chipul meu.

-Știi ce e mâine?

-Ce e mâine?

-E ziua îndrăgostiților. *spune zâmbind* E Valentine's Day, iar eu sunt bolnav.

-Și dacă ești bolnav, ce?

-Nimic. Nu e nimic. *spune trecându-și mâna prin părul meu, dând o șuviță de păr după ureche* Poți să rămâi cu mine în seara asta?

-Aș vrea, dar trebuie să mă duc acasă.

El a oftat și s-a ridicat ușor din pat, eu făcând același lucru.

-Bine. Hai să te conduc.

Am zâmbit și am înaintat, ieșind din dormitor și ajungând din nou în living. M-am încălțat și m-am întors înspre el, ochii noștri întâlnindu-se.

A făcut un pas înspre mine, ajungând în fața mea. Mi-a prins chipul în palme, mângâindu-mi obrajii cu degetele mari.

Privirea lui s-a mutat pe buzele mele, care mai apoi s-au presat peste ale lui. Mi-a lipit corpul de al său, în continuare frământându-mi buzele de ale sale, până ce lipsa de aer ne-a despărțit.

-Mi-a fost foarte dor de tine. Să nu mai îndrăznești să pleci.

-Și mie mi-a fost dor de tine.

Și-a presat scurt buzele peste ale mele, după care a deschis ușa.

-O să-mi fie dor de tine.

-Mie deja îmi e.

Am zâmbit și i-am făcut cu mâna, părăsind apartamentul având privirea lui pe mine până am ieșit și din aria sa vizuală.

♡

cred că cartea se apropie de final 😔💜