ʙ ᴜ ɴ ɴ ʏ ʙ ᴏ ʏ » ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ ✓

~ ♡49♡ ~

-Dacă nu am făcut dragoste cu el, atunci de ce sunt însărcinată?

Imediat după spusele ei am simțit cum ceva se rupe în mine, din ochii mei imediat începând să curgă lacrimi.

Ryujin mi-a eliberat brațul, privindu-mă zâmbind în colțul gurii.

-Nu mai zici nimic acum, huh?

Am simțit cum picioarele mi se înmoaie, leșinând în fața clasei..

☆

Am deschis ușor ochii, constatând că mă aflam la cabinetul școlar.

-Te simți bine? *mă întreabă asistenta*

-Fizic da.. *șoptesc ridicându-mă în șezut* Cât este ceasul? *îmi dreg vocea*

-9:45.

-Pot să mă învoiesc de la restul orelor? Nu mă simt deloc bine.

-Bine. Sună pe cineva să vină să te ia, să nu cumva să ți se facă rău pe stradă.

-Nu e nevoie..

M-am ridicat și mi-am luat ghiozdanul, ieșind din cabinet. Am văzut-o pe doamna dirigintă venind înspre mine.

-Numărul verișorului tău a fost primul pe care l-am găsit, așa că l-am sunat pe el să vină să te ia, să fim siguri că ajungi în siguranță acasă.

Expresia mea facială s-a schimbat, diriginta atingându-mi umărul.

-În câteva momente va ajunge aici. *continuă ea să vorbească, eu încercând să-mi abțin lacrimile*

-Annie? *se aude o voce în spatele dirigintei, eu întorcându-mi capul în altă parte*

-Oh, a venit. *spune ea și se întoarce, Jungkook venind lângă noi*

-Te simți bine? *întreabă el îngrijorat, atingându-mi brațele*

-Da. *spun îndepărtându-mă puțin de el*

M-a privit confuz, observând lacrimile de pe obrajii mei.

-A leșinat brusc pe hol. Nu este nimic îngrijorător, cred că are nevoie de odihnă.

-Mulțumim. O zi bună. *spune el privind-o pe cea ce acum se îndepărta de noi doi*

-Annie? *întreabă de data asta venind mai aproape de mine, ridicându-mi bărbia*

I-am îndepărtat mâna și am trecut de el, luând-o la fugă înspre ieșirea din liceu. M-am lăsat pradă lacrimilor ce mi-au invadat fața, doar auzindu-i vocea celui ce mă striga.

-Ce s-a întâmplat? *întreabă Jungkook întorcându-mă înspre el* De ce fugi de mine?

-Am nevoie să stau singură acum. *șoptesc și vreau să plec de lângă el, dar mâna lui nu-mi dă drumul*

-Ce ți s-a întâmplat? Ți-a spus Ryujin ceva?

L-am privit în ochi, văzând cât de îngrijorat e..

-Ryujin.. *spun strângându-mi ochii, astfel eliberându-i de multe lacrimi* Este însărcinată.. *reușesc să spun, începând să plâng*

Expresia lui Jungkook s-a schimbat, privindu-mă îngrozit, și totodată nedumerit.

-C-Ce? *se bâlbâie el, eliberându-mi brațul*

-Mi-ai spus că nu ai atins-o.. Ai jurat.. Însă ea a avut dreptate.. Erai foarte beat. Nu ți-ai dat seama de acțiunile tale.

-Dar Annie.. N-Nu am atins-o. Nu aș fi putut-

-E însărcinată! *țip plângând* Lasă-mă singură azi. *spun și plec de lângă el, văzând totul în ceață din cauza lacrimilor*

-Annie.. *mă strigă el, rămânând tot acolo* Nu am făcut-o..

| perspectiva lui Jungkook |

Cum adică e însărcinată? Cum e posibil..?

-Annie, stai!

Am vrut să plec după ea, dar am văzut-o urcându-se într-un taxi.

-O să-ți dovedesc că nu e copilul meu. *spun privind după taxi*

Nu-mi rămâne decât să aștept ca mincinoasa să iasă de la ore, și să se ducă la cafenea.

☆

Imediat cum tura lui Ryujin a început, nu am așteptat nicio secundă și am pornit înspre cafenea.

Am intrat ca vântul, căutând-o cu privirea pe Ryujin.

-Joshua! *îl strig pe cel ce aducea comenzi, iar el mă privește*

-Jungkook? Ce cauți aici? Nu parcă-

-Nu am timp, Joshua. Ryujin este aici?

-Da, este pe terasă-

-Mulțumesc. *spun bătându-l pe umăr, apoi mă grăbesc înspre terasă*

Știam că dacă voi vorbi cu ea despre asta și va recunoaște că nu este copilul meu, nu am cum să-i dovedesc și lui Annie, așa că am lăsat telefonul pornit să înregistreze totul, începând de acum.

Am vrut să intru, însă am auzit o voce masculină ce vorbea, trăgând puțin cu ochiul. Ryujin vorbea cu un bărbat, și după expresia ei facială, nu îi prea convenea ce spune acel bărbat.

-Eu de ce aflu tocmai acum că ești însărcinată?

-Și eu tot de curând am aflat-

-Nu ți-am spus să iei pastile în fiecare zi, proasto? Nu vreau un copil cu tine! Sunt însurat! *țipă el, iar eu îmi deschid gura în șoc* Dacă nu faci avort, măcar nu mă mai căuta niciodată. Mi-a ajuns plăcerea pe care mi-ai oferit-o, târfo.

Îi scuipă acesta cuvintele în față și pleacă de lângă ea, eu prefăcându-mă că acum mergeam pe terasă.

A trecut pe lângă mine, eu intrând pe terasă, văzând-o pe Ryujin cum plângea.

Am decis să las înregistrarea pornită în continuare, chiar dacă de ce aveam nevoie am făcut rost.

-Ce s-ar întâmpla dacă fratele tău ar afla cu ce te ocupi? *o întreb zâmbind în colțul gurii, ea privindu-mă uimită*