Cine mi-a furat Crăciunul?

Capitolul 9

        

         — Eşti bine, Monica?

         De fiecare dată o întreba acelaşi lucru. Îl simţea uneori cum tânjea după ea. Și el îi lipsea mult, dar nu voia să-l cheme înapoi. Încă nu ştia dacă era pregătită să se schimbe de dragul lui.

         Acceptase contribuţia lui Hank pentru casă şi pentru educaţia lui Gaby şi așa putuse cumpăra un duplex în zona de nord a Bucureştiului. Îi plăcea că era aproape de pădure şi uneori avea impresia că aude foşnetul copacilor pe care îl asemăna cu valurile mării de astă-vară. Acolo o părăsise Hank, acolo aflase că este însărcinată.

         Îşi mângâie burta cu duioşie, trecuse de săptămâna a douăzeci şi patra. Nu-i spuse încă lui Hank că-i purta fiul. Se temea că se va întoarce doar pentru copil, iar ei, în ciuda promisiunilor, îi va ţine închisă uşa spre inima lui.

         — Sunt bine, răspunse ea.

          Apelul luă sfârşit. Mereu încheia aşa. Discutau săptămânal, dar în discuţiile lor nu intrau decât treburile administrative, Gaby, uneori starea de sănătate a mamei, lucrul de-acasă al Monicăi. Hank nu o întrebase niciodată de când plecase de ce alesese o astfel de modalitate de a munci, probabil se gândea că o face din cauza lui Gaby şi a mamei. Cu siguranţă că asta credea.

         Auzi cheia în uşă, probabil sosise Michelle. Aceasta bombănea mereu când o vizita, era atât de departe şi traficul era cumplit la ora când ieşeau toţi corporatiştii de la serviciu. De când aflase că Monica este gravidă, se transformase într-o cloşcă, de parcă ar fi fost şi copilul ei. Apărea deseori cu pungi pline de fructe, alteori cumpăra bunătăţuri de la cine ştie ce restaurant de fiţe. I se părea mereu că Monica era prea slabă şi că asta ar fi putut dăuna sarcinii. De data asta adusese îngheţata preferată a Monicăi.

         — Ai luat şi ketchup?

         Michelle îşi dădu ochii peste cap. Poftele Monicăi erau îngrozitoare – îngheţata de căpşune cu ketchup era doar un exemplu din lista de scârboşenii pe care aceasta le adora.

         — Am luat şi pentru Gaby îngheţată de banane, ridică ea un alt pachet frumos ambalat.

        — Este la o petrecere, a invitat-o una dintre colege.

        Michelle ridică din umeri şi puse pachetul în frigider.

         —  Ai venit iar?

          Monica tresări. Nici n-o auzise pe mama sa coborând scările. Aşa cum îşi dorise, avea un apartament în casa ei şi a lui Hank. Nu la parter unde ar fi putut-o deranja zgomotul oaspeţilor – ăia pe care nu-i aveau – ci la etaj, izolată de orice factor care i-ar fi putut perturba liniştea. În micul ei living, pereţii erau acopriţi de cărţi. Era conservatoare în ceea ce priveşte lecturile. Voia să simtă cartea în mână, nu să „dea cu degetul pe geam".

          — Da, doamna Vlădescu. Şi eu mă bucur să vă revăd, v-am adus îngheţata preferată – Tiramisu. Are şi fructe de pădure... Am colindat jumătate de Bucureşti ca s-o găsesc.

         — Hm, mustăci femeia. Auzul îi era încă fin, recunoscuse maşina Michellei de când intrase în curte. De fiecare dată, prietena Monicăi aducea „ceva bun". În ultima vreme, avea poftă de „dulce", dar Monica nu-i dădea voie. Puteai să cumperi de la Capşa, ei au cea mai bună îngheţată din lume. Dar de unde să ştii tu „fineţuri" de-astea? Pun pariu că ai cumpărat în caserolă de plastic... Sau în... găletuşă... Ce oroare!

          De data asta, Monica îşi dădu ochii peste cap. Mama ei exagera mereu când se afla în prezenţa Michellei. Căuta mereu s-o discrediteze, deşi era convinsă că o plăcea. Cel puţin în ultimele luni de când Michelle devenise aproape un membru al familiei. Deseori, la masa de duminică, doamna Vlădescu insista ca Monica s-o invite şi pe prietena ei.

         „Este singură, nu are familie şi nici prieteni. Cine s-o suporte?"

         De fapt, Michelle nu era niciodată o femeie singură. Dacă nu era la nepotul sau la sora ei, atunci avea sigur parte de o partidă intensă de sex. Monica o invidia uneori pentru viaţa pe care o ducea amica sa – în schimb, ultima ei partidă de sex fusese înainte de cearta cu Hank.

         — Ba am adus îngheţată în vas de sticlă. Special pentru dumneavoastră, o doamnă atât de pretenţioasă.

         Michelle puse pe masuţa de cafea un uriaş bol în carese afla îngheţata preferată de doamna Vlădescu.

         — Eu mănânc în cameră, nu pot să asist la asta – făcu un semn cu mâna spre ketchupul din care Monica turna o porţie generoasă, ca un topping, peste îngheţata de căpşuni.

        — Aş putea să merg şi eu cu dumneavoastră? se miorlăi Michelle, punându-şi mâna la gură.

       — Sper că nu ai rămas şi tu gravidă? Abia când termină, doamna Vlădescu realiză enormitatea. Ştia că Michelle nu mai putea avea copii de când făcuse acel avort. Michelle se lăsă încet pe un fotoliu şi începu să răsfoiască o carte din care citea Monica, iar fiică-sa rămăsese cu linguriţa în aer. În fine, eu mă duc sus. Dacă vrei să vii, te aştept. Oricum, nu voi putea mânca toată asta singură.

         Se îndreptă spre scară şi începu să urce greoi scările spre apartamentul ei. În urma ei, Monica începu să mănânce din îngheţata cu ketchup, iar Michelle să citească preocupată din cartea pe care abia o descoperise - „Mama şi copilul". Doamna Vlădescu oftă de câteva ori, privindu-le pe cele două femei înainte de a se închide în living pentru tot restul zilei.