Mi-aduc aminte si acum seara aia.
Eram in parculetu' ala si vorbeam de la dostanta.
Inca simt cum inima ma injunghia.
Fac tot ceea ce m-a adus la pamant in trecut.
Gandesc la viitor si-mi imaginez.
Sufar deoarece contemplez.
Nu vreau da'-mi doresc.
Nu vezi ca mi-am legat lant de tine, Kolot draga.
Te-am eliberat ca sa ma blochez incercand sa te feresc.
Nu e ce-ti trebuie.
Zambesc caci mi-e dor de tine, Kolot draga
Si-mi dau seama ce egoist am fost, fiinta complicata.
Cari o greutate-n plus.
Un compac stramb si-o sapca de marinar.
O inima si-o minte cuprinsa de amar.
Stea cazatoare ce esti,
Cum ai ajuns tu pe pamant nu stiu
Si chiar nu imi trebuie sa stiu cat vad cum cresti.
Sa nu crezi ca nu sufar...
Pe cat fericire atat am si amar,
Dar atat timp cat te vad zambind de alt drog nevoie n-am.
Ti-am facut statui putin can brute, inperfecte,
Dar pentru mine asta-i frumusetea.
Dar pe aceasta nu vreau sa o termin pentru ca te iubesc mai, Kolot draga mea
