Se rescrie istoria crunta iarasi.
In timp ce sub apa de culoarea turcoaz ma scufund,
Pasarile pe cerul de un portocaliu bland erau in stoluri multe zburand,
Iar de pe muntele dulcei Samothraki iubindu-se si privind doi copilasi.
Ce placere nebuneasca!
In timp ce creieru-mi delireaza de parca nu as mai avea masca,
Ma intorc timp de-o clipita pe la mine-acasa,
Ca sa iti arata de unde vine ce am pus eu pe masa...
Tu, saruta-ma si da-mi aripi sa ma ridic,
Si ti promit ca nu-mi mai trebuie nimic.
Asa ca daca-o sansa ai sa-mi mai dai,
De ei o sa scap si n-o sa ma mai intorc vreodata la vara aia.
Dar sub apa mai jos am coborat,
Vazand cum lumina soarelui este ucisa numaidecat...
Nicio mana nu se mai iveste, bariera sa o spulbere,
Asa ca eu singur cu dintii o voi smulge.
