Ultima Luptă:Supraviețuirea

Prolog

~~~~~~∆~~~~~~

Se spune că viață îți este atârnată pe in fir de ață ce așteaptă să fie tăiat,odată ce faci cale întoarsă spre un drum total greșit de cel potrivit.
Acela de a te aventura spre pericol,ce niciodată nu întârzia sã aparã.
Cel puțin asta concluziona Kate Winsten,o roșcată focoasă a cărei vieții avea impresia că se va irosii în următoare câteva minute dacă trupul îi va ceda.
Trăgându-și gluga pe cap,își adăposti chipilul de boabele reci dar fine ale ploii ce se izbeau de pământul mocirlos într-un ritm alert și zgomotos.
Mirosul ciudat din jur îi făcu nasul să se încrețească încercând să-și ducă piciorul drept mai în spre ea,dar eșuă.
Strânse tare din dinții,lãsându-și greutatea pe scoarța copacului a cărui crengi și trunchi cât de cât îi ținea adăpost de ploaia torențială neanunțată decătre cei de la meteo.
Era o ploaie de primavăra ca oricare alta,însă de data aceasta își făcuse apariția într-un moment mult prea nepregãtit.
Situațai ei era deja prea conpromisã,având în vedere în ce stare era,și asta din cauza încăpățânării sale.

Rana de la picior îi îngreuna orice pas ca să-l facă,iar indivizii ce erau pe urmele ei îi complica situația și mai mult.
Își sprijini palmele pe o parte și de alta a corpului,lăsându-și toată greutatea pe ele.Și cu mici ezitări aceasta se ridică din șezut,sprijinindu-se cu o mână de trunchiul copacului.
Degetele i s-au strâns pe lângă corp și înaintă pe aleea principală ce ducea spre  un drum forestier.

O senzație sinistră o acapara în momentul în care trecu pe lângă o clădire abandonată,practiv rãmățise din ce mai rămase din ea.
Nu era prima oară când se ivea să inspect astfel de zone doar că de data asta se ivii să fie singură,pe marginea unei prăpastii și aștepta să fie împinsă de către soartã.
Regretul de faptul că încăpãțânarea o duse aici și că nu-i urmase cuvintele șefului ei,totodată și prea  măritul ei partener,care în cei 3 ani de zile nu reușise să ținã o discuție mai lungă de 2 minute cu el,chiar dacă se enerva vreodată izbucnind în nervi,acesta nu riposta în niciunfel,exact ca și cearta lor cu câteva ore în urmă.
Acesta în loc sã meargã cu ea pe teren,acesta rãmase în specificul lui birou învechit și cu nasul în noiile cazuri primite în ultima vreme.
Mereu se întrebat de ce brunetul continua să preia un alt caz cand avea atâtea cazuri neterminate.Însă cert era că acesta credea că toate cazurile aveau o legãtură fapt ce-l derermină să-și continue  treaba fară înreruperi minore.

Se aplecă la baza piciorului,strângând strâs din dinți,sunetul straniu ce veni din spatele tufișului o determinară să-și scoată arma din spatele pantalonilor și s-o îndrepte spre sursă.
Expirase ușurată la vederea micuței rozătoare ce era mai terifiată de cât ea.
Începi să ai haluținați Kate?Pufni perplex într-un râs colorat urmând să-si pună arma înapoi la locului ei.
Însã cerul parcă i s-a prăbușit la picioare când presentimentele ei ciudate nu dase greș nici de data asta.
Scena ce cu câteva minute îi era imaginată în minte,acum parcă prinse viață.
Indivzii ce o vânau o prinse în cele din urmă și asta o făcea mai vulnerabilă ca niciodată.
Nu-i stătae în fire să fie neputincioasă,nu era ea.Mereu avea cale de scăpare,mintea ei ingenioasă și personalitatea ei ce mereu o avantajeau în orice moment,însă acum era fară scăpare,mintea parcă se restartă complet.

Era un bărbat înalt cu umerii rigizi ce nu depășea mai multe de 35 de ani.Iar masca neagră îi astupã orice trăsătură ,ceea ce îi făcea ca orice suspiciune să piară.
Îmbrăcat în haine specifice negre,câteva tatuaje pe antrebrațe până la închietură,păreau atât de terifiant.

––– Ai rămas fară întăriri scumpete?

Destănui bărbatul când o văzu fară pic de apărare.Mâna sa prinzându-i părul mătățos trăgând-o aspru.
Rânjetul lui fiind în toată splendoarea chiar și prin masca neagră ce îi acoperea fața.Ochii acestuia parcă o străpungeau la cât de întunecați erau,nu înțelgea cum un om putea avea o aură atât de crudă doar printr-o privire ce parcă toată ura și dispețul erau contopite în el.
In scrânțet îi părăsi gura,simțindu-și câteva fire smuluse din cap cu duritate.
Atât ia fost înainte de a-și căpătă toată forța necesară și să-și desprindă piciorul stâng din postura care era înainte de a eșecuta o lovitură exact între picioare.
Bărbatul imediat îi dase drumul din cauza loviturii căzând în genunchi,fapt cei duse un avantaj roșcatei.
Tânăra o luase la fugă oriunde vedea cu ochii,ignorând durerea insuportabilă a membrului drept și a ploii ce făcea ravagii pretutindeni.