Anfisa se încurcă la doar 18 ani cu un bărbat care i-ar putea fi tată și cu care ajunge să aibă o relație. În ciuda diferenței mari de vârstă, de 22 de ani și a faptului că bărbatul, pe numele său Dimitri, are un fiu cu doar câtiva ani mai mic decât...
— Domnule avocat, sunteți sigur că mătușa chiar mi-a lăsat mie moștenirea aceasta despre care vorbiți?
— Sunt cât se poate de sigur, dumneavoastră sunteți trecută în testamentul ei și, plus de asta, sunteți și singura rudă rămasă în viață, îmi răspunde avocatul și aprob scurt din cap.
În urmă cu câteva zile s-a stins din viață o mătușă mai îndepărtată și sunt uimită să aflu că mi-a lăsat mie procetul de 10% de acțiuni la o firmă de construcții cu un capital mare și, pe lângă asta, și un apartament și un cont în bancă în care se află o sumă destul de mare din câte mi-a spus avocatul.
— O să vă contactăm noi pentru mai multe detalii, domnule avocat, vorbește Dimitri și se ridică, dă mâna cu omul și după ce mă salută și pe mine parăsește biroul. Vrei să te implici în viața firmei sau predai conducerea actualului șef? mă întreabă în timp ce își toarnă un pahar cu whiskey.
— Cred că o să mă implic, îi răspund într-un final, oricum nu am nimic mai bun de făcut acasă, așa îmi găsesc o preocupare, continui și mă ridic de pe canapeaua din piele maro.
— Asta înseamnă că o să ai mai puțin timp pentru mine, iubito, a vorbit cu buzele pe gâtul meu și am vrut să mă retrag ușor pentru a merge în camera noastră, am nevoie de câteva ore de odihnă, aseară nu m-am odihnit mai deloc. Te grăbești undeva? și-a ridicat o sprânceană ușor iritat de respingerea mea și m-a tras mai aproape de el.
— Nu, am zis înghițind în sec, eu doar vreau să dorm puțin, am continuat și degetul său mare a alunecat de-a lungul obrazului meu.
Stătea sprijinit de biroul mare, ușor îndoit, iar eu eram în picioare lângă el si totuși tot e mai înalt chiar si așa decât mine.
— Ai timp suficient la noapte să dormi, a murmurat ușor, cu ochii urmărindu-mi atent fiecare reacție a feței, sau poate nu, a rânjit ușor în colțul gurii și toată atmosfera de mișcare în reluare parcă s-a schimbat atunci când m-a întors vijelios pe mine cu spatele spre birou și m-a urcat cu fundul pe suprafața tare a acestuia, despărțindu-mi picioarele și intrând între acestea.
Inima îmi bătea atât de tare încât aveam senzația că o să-mi sară din piept. Se joacă cu mintea mea și se descurcă al naibii de bine.
Am chițăit speriată când mi-a atacat gâtul cu dinții săi și m-a tras de păr pe spate pentru a avea acces complet la pielea mea. I-am deschis stângace nasturii de la cămașă și m-am lăsat pe birou cu spatele gol atingând suprafața rece. Buzele sale mi-au sărutat talia și coapsele înainte de a mă pătrunde adânc și de a mă face să gem puternic. A apucat să se împingă în mine doar de câteva ori, căci ușa s-a deschis și de după ea a apărut Rafael, fiul de 18 ani al lui Dimitri.
A țipat un scuze înainte să trântească ușa în urma sa și am profitat de ocazie pentru a mă îmbrăca și a coborî de pe birou.
— De ce mă respingi, Anfisa? a mârâit în urechea mea atunci când m-a prins de mână înainte să ies din cameră.
— Sunt doar obosită, Dimitri, i-am răspuns și mi-a dat drumul, lăsându-mă să plec.
*
Câteva zile mai târziu eram pregătită sa-mi intru in rol la firma la care am primit moștenire acțiunile, după ce am studiat câteva dosare, pe care mi le-a trimis un reprezentat al acesteia, alături de Dimitri care m-a ajutat să înțeleg cum functionează anumite lucruri. Știu că are experiență cu lucruri de genul, doar este de o viață în industria afacerilor.
Mă îmbrac cât mai elegant, căci vreau să fac o impresie bună și aleg o rochie roșie până puțin deasupra genunchilor, pe deasupra un palton de aceeași culoare și o pereche de pantofi negrii cu părți transparente.
Sunt condusă spre biroul directorului executiv de îndată ce ajung la companie și nu pot să nu resimt privirile tuturor asupra mea. Bat ușor în ușă și după ce îmi este dată permisiunea, intru în camera luminoasă.
— Bună, tu trebuie să fii Anfisa, îmi zice un bărbat șaten cu o privire și o expresie caldă, eu sunt Fedor, îmi întinde mâna și i-o prind ușor.
— Da, încântată de cunoștință, îi răspund si zâmbesc timid, starea lui de spirit e molipsitoare.
— Haide să-ți arăt biroul tău, spune și ieșim din încăpere intrând într-o alta din fața alei sale. Dacă nu-ți place, îți pot găsi altceva la un alt etaj, îl aud zicând atunci când vede că nu zic nimic în legătură cu biroul meu.
— Nu, îi răspund, este perfect, nici nu-mi închipuiam ceva mai frumos, adaug.
— Bine, atunci te las să te acomodezi cu locul, eu am niște treburi de rezolvat. Într-o oră avem ședință cu toți șefii de departamente, vom merge împreună spre sala de ședințe, zice ultima parte zâmbind, căci văzuse că sunt confuză în legătură cu sala respectivă despre care nu am habar pe unde este.
Ziua trece rapid, fără nimic semnificativ, doar câteva zâmbete din partea lui Fedor care are un vibe atât de pozitiv încât mi-a transmis si mie si poate tocmai de aceea se uită Dimitri atât de încruntat la mine. Mă vede că pur si simplu sunt bine dispusă și zâmbesc și are scenarii in minte cum ca as fi intalnit vreun barbat mai tanar si ca el m-a facut sa fiu asa de fericită, dar nu doar prin starea lui de spirit, ci prin alte bazaconii care sunt doar în mintea lui.
— Se poate să știu motivul fericirii dumneavoastră, asta dacă nu vă deranjează cumva, domnișoară Anfisa, mă ia peste picior și toată starea mea de spirit se duce naiba.
— Nu am voie să fiu fericită? îl întreb cu mâinile încrucișate la piept.
— Am spus eu asta? mârâie la mine și simt cum viteza mașinii sale scumpe 4×4 crește semnifcativ.
— Nu, oftez, pur și simplu a fost o zi diferită față de restul, am întâlnit persoane noi care m-au primit în colectivul lor cu brațele deschise și cu care mă înțeleg foarte bine, continui și el se rezumă doar la a da scurt din cap.
Bineînțeles că nu mă crede, dar decide pentru moment să o lase așa.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
