Anfisa se încurcă la doar 18 ani cu un bărbat care i-ar putea fi tată și cu care ajunge să aibă o relație. În ciuda diferenței mari de vârstă, de 22 de ani și a faptului că bărbatul, pe numele său Dimitri, are un fiu cu doar câtiva ani mai mic decât...
— La mulți ani, iubire, a murmurat Dimitri în urechea mea, strângându-mă de talie.
Pe cerul nopții apăruse din senin un spectacol de artificii. Ne aflam pe acoperișul companiei noastre cu o sticlă de vin roșu, asta pentru că eu nu am vrut să dau curs invițiativei sale de a merge o săptămână într-o insulă caldă, pentru a sărbători aniversarea mea de 22 de ani.
M-a întors cu fața spre el și m-a sărutat apăsat pe buze. S-a îndepărtat puțin de mine și am înghițit în sec când s-a așezat în genunchi în fața mea.
Nu, nu, nu! Asta nu mi se poate întâmpla mie! De ce ar vrea să mă ceară în căsătorie dacă lucrurile între noi sunt cum sunt? Chiar vrea să aibă o nevastă care să fugă zilnic de el?
— Vrei să fii soția mea? m-a întrebat direct și pot să jur că am văzut în ochii lui că abia așteaptă un răspuns negativ pentru a dezvlănțui Iadul.
Am zâmbit constrânsă de situație și m-am dat câțiva pași în spate până ce am atins balustrada de la marginea clădirii.
— Nu crezi că ne grăbim? am vorbit cu glasul răgușit, fără a privi la el.
L-am auzit surâzând nervos și s-a ridicat la fel de supărat, aruncând cutia cu inelul pe masă.
— Într-o lună facem 4 ani de când suntem împreună, Anfisa, a mârâit spre mine, punându-și brațele de-o parte și de alta a trupului meu, cât vrei să mai aștept?
— Eu n-nu vreau să mă căsătoresc acum, am suspinat trăgându-mi chipul în cealaltă direcție, căci și-l lăsase la nivelul meu și mă privea cu ură în ochi, sunt prea tânără, prea imatură pentru asta, am continuat amintindu-mi de conversația sa cu Rafael.
Acesta era unul dintre motivele minore pentru care nu am acceptat cererea lui în căsătorie. Cel mai important și cel mai important este situația actuală dintre noi, sentimentele mele incerte față de el și modul în care se comportă cu mine. Dacă mi-ar fi făcut propunerea asta când aveam un an și puțin de relație, adică atunci când eu aveam 19 ani și puţin, atunci când îl iubeam orbește și eram atât de naivă, aș fi acceptat fără să stau pe gânduri, aș fi început și să plâng de emoții și de fericire, acum însă aproape plâng de teamă.
— Trebuia să-ți asumi asta, Anfisa, când te-ai combinat cu mine, a vorbit nervos și m-a strâns de bărbie, am 44 de ani, cât crezi că o să mai aștept după tine? a țipat făcându-mă să izbucnesc în lacrimi.
— Nu mai aștepta, am suspinat și o figură drăcească i-a acaparat chipul.
— Știu că îți dorești să renunț la tine, iubire, să-ți dau drumul, dar asta nu se va întâmpla nici în cele mai frumoase vise ale tale, mi-a vorbit apăsat. Ah, și nu voi mai aștepta, a continuat, nu voi mai aștepta să accepți să fii soția mea, te vei căsători cu mine, și-a apropiat gura de a mea și m-a sărutat printre lacrimile ce alunecau pe chipul meu, pentru că așa vreau eu, Anfisa, așa că, scoate-ți din cap ideile de a mă părăsi, căci vei deveni în curând doamna Volkov.
M-a împins spre masa de lângă balustradă, dărmând sticla de vin și paharele pe jos fără vreo reținere și m-a aplecat de la abdomen deasupra acesteia. Mi-am închis ochii și mi-am încleștat palmele pe marginea mesei, simțindu-l câteva clipe mai târziu cum pătrunde adânc în mine și cum îmi cuprinde părul strâns în coadă în palma sa, trăgându-mă pe spate la el.
— Amintește-ți cum ți-ai pierdut virginitatea cu mine, Anfisa, cum mi-ai jurat că mă iubești și cum ai fugit din campusul facultății cu mine. Ai renunțat la tot pentru relația noastră, a zis parcă vrând să mă facă să mă doară și mai rău.
Și chiar așa fusese. Eram în al doilea an de facultate, abia îl începusem, când am fugit cu el și m-am mutat în casa sa. Eram studentă la management, fusese visul meu de o viață să termin acea facultate și să încep o carieră în acest domeniu, și apoi, o perioadă după ce relația a început să nu mai fie doar lapte și miere, am continuat studiile, deși fără prea multă tragere de inimă și cu multe restanțe la final de semestre. Visul, dăruirea și pasiunea mea fuseseră absorbite de răutatea lui Dimitri.
L-am simțit cum își dă drumul în interiorul meu și mă lasă apoi să mă sprijin în ambele mâini de masă. Încerc să-mi recapăt suflul, dar tresar violent când îl aud vorbind:
— Să aruncăm răul, nu-i așa, domnișoară Popov? m-a batjocorit și l-am văzut luând inelul de mai devreme și aruncându-l în noapte peste balustradă.
— Nu o să mă căsătoresc cu tine, am suspinat ștergându-mi lacrimile de pe obraji, o să spun nu la starea civilă.
El doar a râs după ce mi-a auzit cuvintele și m-a tras de încheietura mâinii drepte spre el.
— Cine a zis ceva de vreo stare civilă? a ridicat o sprânceană. Actele le vom semna acasă, iubire, și cununia religioasă va avea loc abia atunci când ai să te mai îmblânzești.
N/A: Am postat o poveste nouă, Drumul spre ispită, vă aștept și acolo să aruncați o privire.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
