꧁༒☬ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 9☬༒꧂

67 4 0
                                    

        Vine si seara in care trebuie sa ne intalnim cu acei tipi in padure. Eu imi iau niste haine comode,iar Evellyn optează pentru acelasi stil. Pantaloni de trening,o bluza pe care o leaga in talie,un coc dezordonat si e gata sa mergem.
        In masina e o atmosfera destul de tensionata.O bucata de drum,nimeni nu a zis nimic,doar radioul umplea linistea grea si apăsătoare.
         -Alexandre...spune ea si ma priveste cu lacrimi in ochi. Mi-e frica de ceea ce se va intampla. Am incredere in tine,dar nu in ei.
         -Uite,Evellyn,stiu ce simti,dar daca nu era sigur,tatal tau nu te-ar fi amestecat in asta. El crede in mine,si tu stii ca voi reusi sa te salvez.
        Isi sterge lacrimile,apoi ma priveste cateva secunde si încuviințează.

       -Fata!
       -E aici.spun eu si o imping pe Evellyn spre ei ca si cand nu mi-ar fi pasat de ea,dar in acel moment ceva din mine s-a rupt.
        -Da-i banii.spune unul dintre ei,iar baiatul care a prins-o de mana,imi arunca pe jos un teanc de bani.
         Ii urmaresc cu privirea pana cand el si Evellyn intra in masina,dar la volanul bolidului,recunosc pe cineva. O figura atat de familiara,atat de cunoscuta...Mike. Parca ii era prieten,sau asta face parte din plan.
         -Acum,sa ma asigur ca nu vii dupa noi,spune baiatul ramas,o sa am grija sa nu ai cum.
        In timp ce ma priveste fix in ochi,scoate un pistol si trage in piciorul meu stang. Aud țipatul Evellynei din masina,in timp ce ma prăbușesc pe pământul umed.
          -Hai odata,Max!striga Mike pe geamul masinii. N-am de gand sa-mi pierd toata ziua cu voi.

꧁༒☬𝔈𝔳𝔢𝔩𝔩𝔶𝔫☬༒꧂
Tipul acesta ma arunca in masina ca pe o sacoșa de cumparaturi. La volanul masinii il vad pe Mike,apoi aud o împușcătură si incep sa urlu.
-ALEXANDREEE!
-Bob,fa-o sa tacă!
Bob încuviințează din cap,apoi ma loveste si imi leaga o eșarfa scârboasă peste gura.
-Hai odata,Max! N-am chef sa-mi pierd toata ziua cu voi.
In cateva secunde urca si acest Max in masina,apoi Mike apasa accelerația,plecând de pe loc cu un scartait,lasand in urma fum si pe Alexandre.

Ajungem in fata unei case. Max coboara,apoi ma ia cu el,iar Bob si Mike isi continua drumul. Ma ridica pe umar si intram in casa. Ma zbat si il lovesc degeaba,tipul nu are nicio reactie.
Suntem intr-o camera cu pereti cenușii. Ma aseaza pe un scaun,apoi imi leaga mainile strans cu o sfoara. Face la fel si cu picioarele,apoi imi dezleagă eșarfa. Dupa ce o da jos,il scuip in fata,iar el pufneste intr-un ras amar.
-De ce iti faci zile grele singura,papusa?
-E problema mea cum imi fac zilele,jigodie. Dezleagă-ma!
-Tu esti Evellyn,corect? Fiica lui Jack.
Il privesc,dar nu spun nimic. Se uita in ochii mei,apoi imi ridica capul cu doua degete.
-Raspunde!
-Da.
-Zi-mi codul.
-Ce cod?
-Nu e momentul sa faci pe proasta,Evellyn. Spune codul de la seiful in care taica-tu isi tine hârtiile cu toate informațiile despre ceea ce face.
Imi mut privirea de la el,intr-un colt al camerei. Refuz sa-i spun orice mi-ar cere.
-Nu fii proasta si raspunde.
Eu continui sa tac,moment in care ma loveste peste fata. Imi ridic privirea catre el,apoi il mai scuip o data in fata. Se curata cu un gest scurt cu mâneca de la bluza,apoi continua sa urle la mine.
-Ai face bine sa spui tot ce stii,printeso,altfel... S-a zis cu tine.
Nu raspund. O sa tac,si o sa tac,pana cand Alexandre va veni dupa mine,daca inca mai este in viata,evident.

𝕸𝖔𝖓𝖊𝖉𝖆 𝖉𝖊 𝖘𝖆𝖓𝖙𝖆𝖏Where stories live. Discover now