Glasul răzbunării

Capitolul 3

               Totul este minunat, dar așa cum se spune tot ceea ce este frumos nu durează mult. Noi avem doar o noapte de cazare așa că încercam să profităm din plin pentru a ne distra și a face tot felul de giumbușlucuri dar și pentru a ne reapropia din ce în ce mai mult. Nu pot să las ca dragostea noastră să piară deoarece simt că ea îmi dă putere, simt că ea și copiii îmi dau puterea de care am eu nevoie în momentele cele mai grele. Aceste zile sunt că o gură de oxigen pentru familia noastră, pentru tot ceea ce am pierdut atunci când am fost siliți să ne ocupăm de serviciul nostru. Am uitat de noțiunea de familie, de soț și sotie. Acum suntem ca într-un Colț de Rai. Brazii sunt acoperiți de neaua ce cerne ușor pe crengile lor. Aceste ore sunt minunate pentru sufletul nostru. Simt că putem redeveni ceea ce am fost odată, acel cuplu puternic ce mută munții din loc. Kate, dragostea mea.

          Stăm pe verandă cu o ceașca de ceai cu scorțișoară, îmbrățișați în timp ce aerul proaspăt ne mângâie chipurile ce surâd cu tandrețe.Când Kate își înalță chipul, făcându-și din palma ei mică o streașină la frunte pentru a-i supraveghea pe cei doi pui de om, un fior rece îmi străbate șira spinării. Mirosul ei de lavandă mă cutremură și mă face să o strâng și mai aproape, trupurile noastre să se transforme într-unul singur. Ea își întoarce încet chipul spre mine și cu mainile ei delicate îmi mângâie chipul brăzdat de suferință și durere, sărutându-l. Aceasta suferință este datorită faptului că nu am mai putut fi noi. Mă sărută ușor cu buzele ei catifelate și moi , făcându-ne inimile să bată la unison. Mâinile mele îi acaparează întreg trupul, acoperind-o în totalitate. Soția mea își lasă capul liniștit pe pieptul meu vânjos ce îi oferă protectie și stabilitate. Îmi place să îi simt trupul lipit de al meu, să îi simt mirosul părului, miros care îmi face trupul să vibreze din toate încheieturile.

       Copiii se joacă în zăpadă, îmbulgărindu-se, făcând îngerași. Râsatele și chiotele se auzeau de departe. Bucuria lor parca mă încărcă cu o energie pozitivă și mă face să îmi doresc să continui să lupt pentru ei. Kate este aerul pe care îl respir, este rațiunea mea de a trai iar puii ce ne sunt alaturi și ne umplu viață cu bucurie sunt totul. Fericirea se citește pe chipul lor, fericirea primei ninsori ce cerne din norii pufoși și albi. Veselia copiilor ne luminează sufletele  într-o perioadă în care nu ne mai regăsim. Viața mea alaturi de Kate este superbă. O ador și mă adoră iar asta contează enorm de mult pentru noi. Tot ceea ce am făcut împreună ne-a clădit și ne-a sudat ca și relație, ca și cuplu. Nu ne-am putea vedea niciodată separați unul de celalalt. Îmi doresc enorm de mult să fim pentru toată viața unul lângă celălalt, să ne bizuim unul pe celălalt când ne este greu și să ne oferim unul altuia umărul atunci când ne este greu să răzbatem. Țipăm, plângem, batem cu pumnii în pereți dar rămânem unul lângă celalalt. Este femeia care mă înțelege atunci când cad, care e alături de mine să mă ridice. Este omul care îmi citește sufletul și mi-l scrie cu atenție și frumos asemenea unui scris caligrafic.

          — Cât de frumos se joacă! spune ea zâmbind dulce către ei, privindu-i cu dragoste și blândețe maternă. Uită-te la veselia lor., spune ea intorcandu-și privirea spre mine, îmbrățișându-mă, moment în care un fior rece îmi electrocutează întreg trupul.

        Candice și Ralph aleargă nepărand că urmează să obosească. Se îmbulgăresc, se împing în zăpadă, râd și fac tumbe, fac mătănii prin zăpadă vrând nevrand, oprindu-se preț de o secundă, moment în care își intersectează privirile și spun:

        — Haide să mergem la mami și tati, rostește Ralph. Uiteee, o sărută, spune băiețelul, zgâlțâind-o zdravăn pe cea mică.

        — Vreau să mă mai joc în zăpadă, rostește ea, împreunându-și brațele la piept în semn de protest, moment în care fetița se îmbufnează și se întoarce cu spatele la el. Mă supăr pe tine. Eu vreau să mă joc. Mai e puțin și plecăm iar eu vreau să stau cât mai mult în zăpadă. Vreau joacă! Vreau joacă, țipă ea uitându-se cu ură la băiețel, făcându-l să pășească înapoi făcându-ul să tresară.