Nu credeam că am să scriu asta, oh well. A, da, o să folosesc alt stil de editat/scris decât în volumele trecute.
*Alice's pov*
Era o dimineață de în orice anotimp suntem frumoasă. Păsările cântă soarele luminește, totul e perfect. Stau eu în pat cu perna în brațe încercând să adorm la loc când numai aud două tigăi că se lovesc una de alta.
"Trezirea!" strigă Henry cât îl țin plămânii. Eu, deșteapta pământului, cad din pat.
"Pentru ce a fost asta?!" Îi comentez eu.
"Pentru că e 12" spune între timp ce ia puțină apă și o toarnă pe Mike. Acesta sare din pat și scoate un pistol.
"Ce dracu?!" urlă Mike și îndreaptă pistolul spre tata
"Știi, am numărul lui tactu" spune Henry și scoate telefonul. În următorul moment, Mike lasă pistolul pe pat și stă nemișcat. "Așa mă gândeam și eu. Pregătiți-vă, mergem la pizzerie" zice tata și iese din cameră.
"Ieși afară din cameră să mă schimb" îi spun lui Mike și arăt spre ușă.
"N-am chef" zice acesta cu un zâmbet mai pervers pe față.
"... Tata! Mike mă violează!"
"Alo, William?" spune Henry cu telefonul la ureche. Mike, când aude, sare pe geam și dus a fost. "... Nu realizează că e încă în pijamale, nu?" mă întreabă tata.
"Nu" îi răspund eu.
"Welp, îmbracă-te și hai jos. Am făcut pâine cu pateu."
"Pateeeu *-*" Fac ce zice tata și merg în bucătărie. Îl văd pe Mike cum mănâncă chill. "Aia nu era porția mea?" îl întreb eu.
"Era" îmi zice acesta și mănâncă în continuare.
"Mi-a ajuns. Aduc lesa și te castrez." spun eu în timp ce iau lesa dintr-un dulap.
"Stai, ce?" îmi zice acesta puțin confuz.
"Hai cuțu, cuțu, cuțu!"
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mâncăm noi, Mike se duce să se schimbe, nimic nou. Rutina noastră zilnică.
"Sunteți gata?" întreabă tata.
"Daaa, cum să nuuu? Lui Mike nu îi ia 10 ore să se schimbe, deloooc" îi răspund eu sarcastic.
"Stai că merg cu FBI-ul peste el"
"Cu (virgulă) Corona, te rog eu frumos"
"Da cum să nu?"
"Ce am ratat?" se spaunează Mike și pune o mirobolantă întrebare.
"Nimic interesant" îi răspund eu.
"Acum hai să mergem odată la pizzerie. N-am chef să-mi pună Scott întrebări" zice tata.
"V-ați combinat?" îl întreb eu.
"Nu și nici nu o să o facem" îmi distruge el toate speranțele.
*Skip la pizzerie*
"Însfârșit ați ajuns" spune Scott foarte plictisit de viață. "A, da, mâine va fi ceva petrecere so fiți pregătiți psihic" adaugă el după un timp.
"Sunt mereu pregătită" mă mândresc eu.
"Asta am zis și eu când am cumpărat pizzeria. Ghici ce? M-am mințit pe mine însămi." zice Scott.
"Tot sunt pregătită." îi comentez eu.
"Speranțe plăcute." îmi urează și pleacă în birou.
"Uneori poate fi nesimțit." spune Mike.
"Taci că îți dă pizza gratis." îi reproșează Henry.
"Tac." zice repede Mike.
"Eu merg în Parts and Service. Am treabă. Pa." și așa tata a fost dus.
*Henry's pov"
Intru eu frumos și îl văd pe William în colțul depresiei. "Ce ai pățit?" îl întreb eu.
"Nimic... Nu contează..." Se aude pe vocea lui că e trist.
"Oh, haide, spune-mi" îl încurajez eu. William doar se uită în altă parte și tace. Îl îmbrățișez (să nu vă aud cu shipuri). "Știi că poți să-mi spui tot, nu?"
"Doar... Mi-e dor de Clara (foarte original nume)" îmi răspunde acesta într-un final.
"Știi, poți oricând să o vizitezi. Afton Robotics-ul nu pleacă niciunde." încerc să-l încurajez, dar nu prea mi-a ieșit.
"Dar ce va zice?... Sigur mă urăște..."
"De unde știi? Ai întrebat-o, așa, telepatic?" îl întreb eu sarcastic.
"Da ,mă, cum să nu? Chiar acum vorbesc cu ea. Zice că ar trebui să te combini cu Scott." spune și după râde.
"Și tu ar trebui să vorbești cu ea față în față"
"Dar mi-e frică" zice și zâmbetul lui îi dispare de pe buze.
"Deci nu ți-a fost frică să dai foc la liceu, dar îți este frică să vorbești cu ea?"
