Capitolul 5

60 7 32
                                    

*Henry's pov*

"Mersi că stai să mă ajuți." spun eu. "Până când îmi dai bani, eu accept să stau după shift-ul meu." zice Scott și îmi dau ochii peste cap. "Glumeam doar, nu trebuie să mă plătești." zice PG (i-am mai zis așa? Nush, nu-mi amintesc cum le-am zis la caractere-) "Meh, tot îți dau bani." îi spun. "Mă rog, hai ajută-mă să mut animatronii." continui eu și el dă din cap afirmativ.

Începem noi să-i mutăm și când vrem să-l ducem pe Foxy, se activează. "Uhhh.... Henry? De ce s-a mișcat Foxy?..." mă întreabă PG și rămân confuz. Când mă uit la Foxy văd că s-a activat. Dau să-l dezactivez, dar nu reușesc. "D-de ce nu se dezactivează?!" mă panichez. Dintr-o dată simt o mână care mă trage. "Hai să fugim de aici până nu ne atacă!" îmi spune Scott și dau să fug, dar e prea târziu. Simt cum Foxy mă trage spre el. Încep să respir din ce în ce mai greu și îmi închid ochii. Aștept să mă atace Foxy, dar, din fericire, nu o face. Îmi deschid ochii și îl văd pe Scott cu o rangă în mână.

"Poate că l-am cam stricat puțin, da ShHhH" spune el. "Mersi tho..." îi zic. "Nu trebuie să îmi mulțumești." îmi spune și zâmbește. "Acum mai trebuie să te ajut cu ceva?" mă întreabă. "Nu, m-ai ajutat destul. Mersi, iar." spun și dă din cap "da".

*Scott's pov*

Dau să plec, dar simt cum o mână mă prinde de gât de la spate. Dintr-o dată, mă zgârie ceva peste ochi. Mă trage Henry mai departe și îl dezactivează pe Foxy. "Bine că acum se dezactivează, fmm!" înjură el și după se întoarce la mine. "Hai să-ți pun niște bandaje." spune el și mă duce în birou. Ia ceva dezinfectant și vine la mine. "O să doară puțin, ok?" îmi spune el și dau din cap afirmativ. Mai întâi ia un șervețel și șterge sângele, după dezinfectează ochiul. "Încearcă să-l deschizi." îmi spune și fac ce zice. "Nu prea văd cu el... De fapt, nu văd deloc..." spun și mă mușc de buză. "Plus, doare dacă îl țin deschis mult timp." continui și după îmi închid ochiul. "E de rău... Hai la spital..." îmi zice el.

*Skip după ce au ieșit din spital că nu sunt bună la chestii din astea, scuzeee*

"Sooo, cum a mers?" mă întreabă Henry. "Păi, am cam orbit la ochiul ăla." îi răspund. "Well, măcar mai vezi cu un ochi." mă încurajează. "Ai dreptate." spun și zâmbesc. "Cât trebuie să ții ditai bandajul?" zice Henry și arată spre ochiul meu rănit. "Câteva zile cât se vindecă cât de cât rana. Mă rog, o să am o cicatrice foarte frumoasă, da aia e." îi răspund și râde.

Îmi ia ochelarii și aproape pic. "Henryyyy! Dă-mi ochelariii!" încerc să îi iau, dar îi ridică în sus. "Nu văd fără eeei!" mă milogesc să mi dea. "Naah~ Îi păstrez eu." spune și își pune ochelarii la el pe ochi.

După un timp, reușesc să îi iau și îi pun. "Ești foarte enervant uneori." îi spun la Henry. "Știu ^^" îmi răspunde și îmi dau ochii pe cap. "Well, eu plec. Ne vedem mâine. Pa." spun și plec. "Pa." mă salută și el.

Mai citește cineva cartea asta? I mean, capitolul trecut a avut numai un vot, da totuși 14 lecturi. Vreau să văd cine mai citește cartea asta. Dați un comentariu toți cei care citiți acest capitol :")). No bine, paa!

Nu mereu există fericire || Volumul 3Where stories live. Discover now