Capitolul 2

91 8 14
                                    

O să zic asta pe capitolul acesta să nu pun unul cu anunț. Cartea o să aibă două ending-uri, unul pe care îl fac acum și unul cu un plot twist destul de mare și o să schimb un ship în el. Nu dați cu șlapul dacă nu vă place al doilea. Atât am avut de zis. Vă las cu capitolul.

*William's pov*

Nu cred că am acceptat să fac asta. Sigur mă urăște. Nici nu știu de ce mai încerc. Oftez și cobor cu liftul. Mă duc prin vent până în Ballora's Gallery. Nu îi aud muzica. Cel mai probabil îi dezactivată. Mă plimb pe acolo și o văd. O activez și se uită la mine.

"Ce cauți aici?" mă întreabă ea.

"Am venit să-mi cer scuze..." îi răspund.

"Scuze?... Scuze?! Crezi că asta va rezolva tot?! Ai omorât zeci de copii și tu doar atât poți să spui?!" urlă la mine și se abține să nu mă atace. Mă uit în altă parte și nu îi răspund. Știu că asta nu va rezolva ceva, dar tot am vrut să o spun. Dau să plec, dar simt cum mă prinde strâns de mână.

"Dacă mai vii înapoi și faci experimente, nu știu ce îți fac." îmi zice ea. Se aude pe vocea ei că e nervoasă.

"Nu mai omor de mult timp..." îi răspund eu.

"Tu chiar crezi că te cred după tot ce ai făcut? Chiar mă crezi așa de proastă?" îmi strânge și mai tare mână între timp ce zice.

"Crezi ce vrei... Acum lasă-mă să plec..." îi spun și îmi trag mână. "Pa..." Nu primesc nici un răspuns. Eh, oricum nu mă așteptam să mă salute. Ies din Afton Robotics și mă duc la pizzerie. Acolo îl găsesc pe Henry care mă așteaptă. Cel mai probabil să facă pe FBI-ul.

"Soooo, cum a mers?" mă întreabă el.

"Cu picioarele." îi răspund sarcastic.

"Vorbesc serios."

"Nici eu"

"Haideee, spuneeeee-mi." mă imploră acesta.

"Îți spun, doar taci. M-am dus în Afton Robotics, unde e Ballora, am activat-o, a urlat la mine, m-am întors la pizzerie și acum sunt aici" îi zic foarte plictisit de viață.

"De ce a strigat la tine?" mă întreabă și mai curios decât acum câteva minute.

"Că mi-am cerut scuze și spune că scuzele nu rezolvă tot, deși știam deja"

"... Well, ai încercat" îmi spune puțin dezamăgit.

"Ce e cu vocea aia?"

"Voiam shipuuuri :<<<<"

"... Mă omorâți toți cu shipurile" spun și plec.

"Pa și tie" îl aud cum zice. 

Sall, capitol nou. Am postat în descrierea contului programul meu de postat, so o să mă iau după el de săptămâna viitoare.

A, da, întrebare. Cât de lungi vreți să fie capitolele?

Pa!

Nu mereu există fericire || Volumul 3Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum