Iubire la Marea Neagră

【Ｃａｐｉｔｏｌｕｌ ３】

— Pe cine avem noi aici? Loren se ridică în picioare și se îndreaptă spre cea care ne-a întrerupt discuția. Mă bucur să te revăd, Maeve, îi zâmbește și dă să o îmbrățișeze, dar fără succes, căci ea îl ocolește.

— Eu nu mă bucur să te revăd, îi dă o replică acidă, ceea ce nu mă surprinde.

Nu se suportă de nicio culoare, lui îi place să o tachineze și să facă glume pe seama ei, a faptului că e mult prea ascultătoare, mult prea liniștită. Iar ea s-a cam săturat, deși la început a tăcut fiindcă știa că suntem prieteni foarte buni, după ceva timp a început să îi răspundă acid. Și pot să zic că este unul din aspectele care îmi place la ea, nu trebuie să lase un bărbat să își bată joc de ea și de felul ei de a fi, nici măcar pe Loren.

— Atunci când apari tu, apar și problemele și dânsul – își îndreaptă privirea spre mine – face doar prostii. Acum, este nevoie să îmi repet întrebarea? mă privește fix și în privirea ei văd ceva ce nu a mai fost până acum. Și anume determinarea, e hotărâtă să afle și nu va renunța așa ușor.

— Voiam să anunț zilele acestea familia, cât și pe tine. Cineva din România ne-a contactat pentru un proiect și Filip mă trimite pe mine. Atâta tot, îi răspund și ridic din umeri, însă nu prea pare să mă creadă.

— Ești sigur, nu ai tu alte motive pentru care vrei să te duci acolo? Poate fata aceea, Ta... nu știu cum, de care zicea Emily este motivul adevărat? din nou Emily și gura ei mare.

Ar trebui să mă învăț minte să nu îi mai spun nimic și să mă asigur că nu are de unde să afle aspecte despre mine, altfel v-a tot continua să îmi facă probleme și să complice situația atunci când nu e necesar. Și până una-alta, ar trebui să am o discuție serioasă cu ea, chiar dacă există riscul să se supere Filip pe mine.

Talyssa este și va fi mereu o persoană importantă în viața mea, a reușit să îmi intre la inimă cum nicio altă fată nu a reușit, iar asta într-un timp foarte scurt. Am părăsit-o mult prea devreme, când îi promisesem atâtea și acum că mă voi întoarce acolo evident că o voi căuta. Voi încerca să o ajut, îmi voi ține promisiunea făcută în urmă cu cinci ani, cu toate că nu știu dacă o voi găsi. Aș fi putut să vorbesc cu cineva din România, un angajat de la hotelul părinților mamei, să mă interesez de ea, dar mi-a fost teamă să nu îi creez probleme cu părinții ei și oricât am încercat să o caut pe rețelele de socializare nu am reușit. Mă simt vinovat, simt că nu am făcut tot posibilul să o ajut, că puteam mai mult și tot ce îmi doresc este ca ea să fie bine, să fie aceeași fată cu un suflet curat pe care am cunoscut-o vara aceea.

— Nu am niciun alt motiv, mă ridic în picioare, mergând spre ea. Încă ești supărată? îmi trec brațul pe după talia sa și o trag la pieptul meu, cu toate că încearcă să se împotrivească și îmi afund nasul în cârlionți ei, iar mirosul de trandafiri îmi umple nările.

Maeve are o obsesie pentru trandafiri, parfumurile și tot ce ține de îngrijire corporală au în compoziție esența acestei flori, iar mirosul este unul divin. Unde să mai zic că și acasă are o grădină plină cu trandafiri de toate culorile, trandafiri de care se ocupă în marea parte a timpului chiar ea, cu toate că are angajați ce s-ar putea ocupa de asta.

— Puțin, renunță la a mi se mai împotrivi și mă îmbrățișează, lăsându-se moale în brațele mele, auzind la scurt timp cum Loren își drege vocea, evident deranjat de scena noastră.

— Eu vă las, porumbeilor. Vorbim mai târziu, Dario, ai grijă de domnița ta, văd că începe să-și scoată ghearele și să nu mai fie așa de calmă. La revedere și ție Eve, răspunde acid, privind-o pe ea, însă niciunul dintre noi nu mai apucă să spună nimic că iese în fugă din încăpere.