Răpită

16. Vii acasă?

    Am rămas amândoi în pat şi mai apoi eu am început să îi desfac nasturii cămăşii încă tremurând însă chiar atunci Christian a dat înapoi.

Crystal: - Ce s-a întâmplat?

Christian: - Nu eşti pregătită. Nu încă.

Crystal: - Ba sunt.

Christian: - Ba nu!

Crystal: - Fie, ai dreptate.

    Aşa că ne-am făcut comozi şi am adormit. Am ajuns din nou în aeroport. M-au surprins două lucruri:

1. Lucio pilota avionul în timp ce eu şi Christian ne rezolvam problemele.


Lucio: - Tu eşti parte din familie Crystal. Şi eu protejez persoanele dragi.

2. Asta m-a lăsat cu gura căscată. Fiecare dintre membri familiei Longan avea propriul avion. Al lui Ailyn era roz! ROZZZ!

     Christian mi-a spus că e din motive de siguranţă şi avea dreptate. După cum am observat era destul de uşor să intri într-un avion privat având o cantitate mare de bani. Atunci am înţeles cum le e lor aşa de uşor să mă răpească din doua avioane diferite. Lucio mi-a spus că deja şi-au dat seama că nu am ajuns în Buenos Aires şi că German mă caută cu disperare. M-am încordat, nu voiam să îl mai văd pe German vreodată, nici măcar să-i mai aud numele. Era o persoană inumană la fel ca Espinosa. Nu le-ar fi păsat să mă omoare eram doar o persoană în minus, nu aveau inima şi eu nu vreau să am de aface cu persoanele alea.

Lucio: - Mi-ai promis că o să vorbeşti cu el. Ţi-am dat un răgaz ca tu să poţi să îţi aduni gândurile. Ar trebui să vorbeşti cu el în momentul ăsta. Lămureşte-l, spune-i ce intenţii ai. Cu cât o faci mai repede cu atât mai repede se vor termina toate astea.

    Lucio avea dreptate. German putea să înceapă un război contra Longan. Nu voiam ca noua mea familie să fie rănită.

Crystal: - Bine. Voi vorbi cu el.

    Christian a zâmbit şi m-a sărutat.

Christian: - Iubito, asta e cel mai bine. Aşa vom fi toţi mai bine.

    Am oprit la un centru comercial. Lucio a coborât şi în 30 de minute s-a întors cu un telefon nou. L-am privit pe Christian cu îndoială.

Christian: - Mafia ... îţi aminteşti? Ar putea să ne urmărească telefoanele. De asta le schimbăm.

Crystal: - Dar Christian nu ştiai că există numere privare. Al meu aşa e sau era.

Christian: - Mafia are metodele ei.

Crystal: - Normal, ce proastă sunt. Dacă se pot fura din avioane private cum să nu poată detecta un număr privat?

    Christian a râs.

Lucio: - Bine Crystal, ştii numărul tatălui tău?

Crystal: - Da. *la urma urmei nu eram atât de sigură*

Christian: - Hei, sunt aici cu tine.

    Lucio mi-a dat telefonul şi am format numărul.

Tata: - Alo? *am rămas paralizată. Christian şi-a dat seamă de asta şi mi-a dat un cot ca să mă trezesc*

Crystal: - Aaa, tată?

Tata: - Crystal tu eşti?

Crystal: - Da tată, eu sunt.

Tata: - Ohh scumpa mea am fost aşa de îngrijorat. Cum eşti? Unde eşti? Te-am aşteptat! Ce s-a întâmplat?

Crystal: - Mă îndrept spre casă şi totul e bine.

Tata: - Vii acasă? Unde eşti?

Crystal: - Nu German. Nu înţelege greşit. Merg acasă la MINE, cu oamenii care mă iubesc. Nu mă întorc în casa TA.

    Christian mă observă atent apoi a murmurat un "spune-i despre noi".

Tata: - Cum adică acasă la tine? Unde naiba eşti Crystal?!

Crystal: - Mă duc acasă cu cei din familia Longan! Eu şi Christian avem o relaţie şi stau cu el.

    Siguranţa curgea prin vocea mea. Eram atât de mândră de mine.

Tata: - Longan? Ştii că ei sunt mafioţi, nu? Cum poţi să stai cu ei după tot ce ţi-au făcut?

    Era furios. Ţipa atât de tare încât a trebuit să îmi iau telefonul de la ureche ca să nu mă asurzească.

Crystal: - Mafia din care fac parte familia Verdas nu e cu nimic mai rea în comparaţie cu ce i-ai făcut tu fostei iubite al lui Christian! Nu German?! Nu te plânge pentru că tu eşti de vină pentru toate cele întâmplate! Nu ei mi-au ascuns TOATĂ viaţa că ar fi mafioţi că omorau oameni! Acum respectă-mi decizia şi lasă-mă în pace şi te avertizez German, dacă faci ceva împotriva lor o vei face şi împotriva mea pentru că tu nu mai eşti nimic pentru mine.

     Imediat am închis telefonul, mă simţeam mai bine că i-am spus tatei tot ce simţeam. În maşină s-a aşternut liniştea. Se auzea doar respiraţia mea furioasă. Christian m-a îmbrăţişat şi mi-a spus un "te iubesc". M-a făcut să mă simt în siguranţă.

Dylan: - Măi să fie surioară şi tu eşti dură. *şocat*

Crystal: - Acum ştii. Aşa că ai grijă frăţioare.

    Toţi au râs.

Christian: - Mi-a plăcut modul în care ai vorbit de casa noastră.

Crystal: - Şi mie.

Christian: - Te iubesc.

Crystal: - Şi eu te iubesc.