Colegi, dușmani dar iubiți [FINALIZATĂ]

5.Ziua examenului

De dimineață, alarma sună la 6:30. Dong-Soo se trezi repede și începu să facă micul dejun. Ji-Sung se trezi și el. Coborâ scările și intră în bucătărie unde Dong-Soo încă prăjea ouă.

"Hei... Miroase bine. Nu știam că ști să gătești"
"Nici eu nu știam că ai putea deveni și mai enervant... Dar uite că s-a întâmplat!"
"OK, OK... Îmi cer scuze!"

Dong-Soo își puse pe o farfurie ouăle și se așeză la masă.

"Hei... Dar eu ce mănânc?"
"Nu-mi pasă!"
"Dă-mi un ou de la tine!"
"Tu chiar crezi că stând acasă la mine mă vei face să fiu mai drăguț cu tine?"
"Nuu!"

Ji-Sung își pregăti un bol cu cereale și se așeză și el la masă. După câteva minute de liniște, Dong-Soo se ridică de la masă, își luă ghiozdanul în spate și ieși pe ușă. Ji-Sung își aminti că nu avea cu ce să meargă la școală și ieși repede în urma lui Dong-Soo.

"Hei... Dong-Soo... Du-mă și pe mine la școală!"
"Ce crezi că sunt eu?... Servitorul tău? Nu vezi că bicicleta nu are decât o singură șa?"
"Ba da, dar... Voi întârzia la școală dacă vin pe jos!"
"Și ce îmi pasă mie?... Sună pe cineva să vină cu mașina după tine... Oricum ai o familie bogată!"

Dong-Soo plecă la școală fără să mai spună nimic. Ji-Sung își sună șoferul personal să vină și să îl ducă la școală.
În mașină șoferul îi observă vânătăile de pe față.

"Ce ai pățit?... Ce s-a întâmplat?... Părinții tăi au fost îngrijorați pentru tine!"
"Nu am pățit nimic. Am căzut pe scări și am stat peste noapte la prietenii mei!"
"Cum să cazi așa?... Ești sigur că nu te-a bătut cineva?"
"Sunt sigur!... Am să întârzii la școală, vă rog să mergeți mai repede!"
"Sigur!"

După ore, Ji-Sung merse direct acasă.
Când intră părinții săi îl așteptau deja lângă ușă. Mama sa, când îl văzu plin de vânătăi pe față se îngrijoră imediat.

"Ce ai pățit?... Ești bine? Te doare? Cum de ai atât de multe vânătăi? Ieri erai în regulă!" (spuse mama sa)
"Nu e nimic, nu mă doare!"
"Cu cine te-ai luat la bătaie de ai ajuns așa?" (spuse tatăl său)
"Cu nimeni!... Am căzut pe scări! De aceea am rămas o noapte la prietenii mei."
"Cine te-a lovit fiule?... Spune-mi căci am să îl fac să plătească pentru fața ta frumoasă!" (spuse mama sa)
"Serios că nu m-am bătut cu nimeni!"
"Pe mine nu mă minți fiule!" (interveni tatăl său)

Ji-Sung stătu puțin pe gânduri. Dacă avea să îl spună pe Dong-Soo părinților săi, ar fi putut scăpa de el cu ajutorul lor. Dar într-un fel nu dorea să îl spună. Decise să aștepte să vadă dacă Dong-Soo avea să se schimbe și să nu îl mai batjocorească. Dacă va observa că nu s-a schimbat deloc atunci le va spune părinților săi!

"Serios... Nu s-a întâmplat nimic... Am căzut eu!"
"OK... Dacă tu insiști că nu s-a întâmplat nimic..." (spuse tatăl său)

A doua zi la școală era mare agitație... Azi era ziua în care se dădeau cele mai importante examene în școală. Și fiind o zi cu examene, bineînțeles că era și Dong-Soo prezent. Toată lumea repeta pentru o ultimă dată înainte de începerea examenului. După sunarea clopoțelului, toată lumea făcu liniște iar profesorii intrară la clase.
Se făcu prezența :

Baek Il-Soo..... - prezent
Kim Na-Ra..... - prezentă
Park Ji-Na..... - prezentă
Hwang Woo-Joo..... - prezent
Jung Yong-Hwa..... - prezent
Park Ji-Sung..... - prezent
.
.
.

După facerea prezenței, profesorii împărțiră foile de examen elevilor, care începură să rezolve. Era cel mai important examen la matematică de până acum.
În clasa lui Dong-Soo, se terminase același procedeu... Se făcu prezența apoi foile de examen.
Trecură două ore lungi și grele. După expirarea timpului, toți elevi își predară lucrările și ieșiră din clasă. Ji-Sung se sfătuia cu prietenii săi despre examen.

"Voi ce ați pus la 3 ?" (întrebă Ji-Sung)
"Eu am pus c..." (răspunse cu încredere Woo-Joo)
"Eu am pus b!" (spuse mai debusolat Yong-Hwa)
"Eu am pus d, a fost foarte simplu, cum de ați greșit?" (spuse Ji-Sung)
"Era d?... Vai ce prost sunt... Știam eu că e d, dar am schimbat răspunsul la finalul testului!" (spuse foarte mâhnit Woo-Joo)
"Eu recunosc că la punctul 3 am mers pe noroc... Nu l-am știut rezolva deloc!" (spuse Yong-Hwa)
"Și tot nu ai avut noroc!" (spuse Woo-Joo amuzat)
"Da..." (spuse Yong-Hwa)

De cealaltă parte, Dong-Soo ieși și el din sala de examen. Tae-Oh se sfătuia cu Jong-Hwa în legătură cu examenul.

"Hei! Dong-Soo, tu ce ai pus la 8 ?" (spuse Jong-Hwa)
"C" (răspunse Dong-Soo, dar pronunțând-ul ce, ceea ce creă confuzie)
"Ce ai pus la 8?"(raspunse nedumerit Tae-Oh)
"Am spus c!" (pronunțând din nou ce)
"Tu chiar nu auzi?... Te-am întrebat ce ai pus la 8!"(spuse Jong-Hwa urlând)
"Și tu chiar nu înțelegi că am spus deja de 100 de ori c?" (urlând și el, de data aceasta pronunță c)
"Aaaaa... Dar de ce nu ai spus așa de la început?" (spuse amuzat Tae-Oh)
"Las-o baltă!" (spuse Dong-Soo puțin iritat)

La terminarea orelor, Ji-Sung merse la cabinet pentru a-și pune bandaje noi pe răni. Dar, pe drum se întâlni cu Dong-Soo care mergea pe furiș la muncă. Azi avea restaurantul la care muncea ca și cărăuș de comenzi, o comandă mare de saci cu orez și cutii cu carne de porc care trebuiau cărate repede pentru a nu se decongela carnea. Dong-Soo trecu pe lângă Ji-Sung fără să îl observe. Ji-Sung își încercă norocul pentru a vorbi cu el așa că îl strigă.

"Yaaa... Dong-Soo, unde mergi atât de grăbit?"

Dong-Soo se întoarse spre Ji-Sung și se apropiă de el. Îl lipi de un copac și îi spuse nervos:

"Uite ce e!... Nu am timp de tine sau de prostiile tale... Noi nu suntem prieteni. Suntem dușmani, așa că dacă îmi mai ieși și o singură dată în cale și mă strigi prietenește!......."

Ji-Sung observă că această încredere oarbă că Dong-Soo s-a schimbat era periculoasă. Așa că decise să revină la zilele în care îi era frică de Dong-Soo.
Dong-Soo îi dădu drumul și îl mai avertiză o dată după care plecă. Era în întârziere. Când ajunse acolo, șeful său strigă la el pentru faptul că ajunse prea târziu!... Unele pungi cu carne erau deja aproape dezghețate.

"Ce vei face acum copile?... Eu te-am primit la restaurantul meu deoarece am crezut că mă pot baza pe munca ta dar tu întârzii!" (spuse șeful său)
"Îmi pare rău.... Nu se va mai repeta. Promit."
"Acesta e un avertisment. Data viitoare te dau afară!... Pentru aceste pungi îți voi tăia din plată"
"Dar oricum am un salariu mic!... Am să muncesc suplimentar dar vă rog să nu îmi luați din plată!"
"Trebuia să te gândești la asta înainte să întârzii!"
"Dar nu a fost vina mea că am întârziat... A fost vina unui fi....."

Dar șeful său îl opri din a mai vorbi punându-l la muncă!

P.S : Mulțumesc de atenție... Sper că va plăcut acest capitol!