16.Clubul de taekwondo

378 42 10
                                    

Lunea, la școală, nu se putea plictiseală mai mare. În clase și în sufletul elevilor se așternea din nou liniștea. Examenele începeau peste două zile! În prima pauză, Ji-Sung ieși împreună cu Woo-Joo în curtea școlii. Tae-Oh îl zării pe geam așa că dorii să iasă și el afară dar Jong-Hwa îl opri.

"Unde mergi?" (spuse Jong-Hwa deranjat)
"Afară!... de ce?"
"De când îți place ție să ieși în curte între atâția oameni?"
"Ce legătură are?... Ce? Eu nu am dreptul să ies?"
"Să nu îmi spui că vrei să mergi afară doar pentru că l-ai văzut pe Ji-Sung în curte!" (spuse Jong-Hwa foarte derutat si suspicios)
"N-nu!... Ce vrei să spui cu asta?" (spuse Tae-Oh puțin speriat)
"Vreau să spun că în ultimul timp ești extrem de dubios!"
"În ce sens?"
"Ești cam apropiat de Ji-Sung... Nu crezi?"
"Și ce?... Suntem prieteni buni!"
"Crezi că mă poți minții?... Sunt cel mai bun prieten al tău! Știu cât de greu îți faci tu prieteni!... Cum de te-ai împrietenit atât de repede cu el? Te amenință cu ceva?"
"Cu ce să mă amenințe? Ce e cu tine?"
"Nimic... Doar ai grijă!"

Clopoțelul sună așa că Tae-Oh își pierdu șansa de al întâlnii pe Ji-Sung. După ore, Dong-Soo avea antrenament la club așa că își luă echipamentul și porni spre sală. După acele ore de antrenament trebuia să se prezinte la muncă. Șeful său îl anunțase că avea de descărcat două camioane cu orez, carne și fructe de mare. Intrat în sala de antrenamente, începu să facă ceea ce știa el cel mai bine... Să îi provoace la luptă pe colegii săi cu centuri mai slabe. El avea centura neagră, fiind de aproape 9 ani în acest club. Existau doar două persoane în tot clubul... El și Lee Seung-Min, un băiat înalt, puternic și neînfricat,dar și cu o personalitate groaznică. Mai bine te fereai de el dacă nu doreai să ajungi pe lista lui neagră și cu câteva oase rupte! În timp ce Dong-Soo se antrena individual cu un manechin, Seung-Min veni la el. Încerca de luni bune să îl provoace pe Dong-Soo la luptă, dar acesta refuza de fiecare dată.

"Yaa... Dong-Soo! Văd că te antrenezi din greu!" (spuse Seung-Min rânjind provocator)
"Ce vrei Seung-Min?... Ți-am spus de atâtea ori că nu am să mă lupt cu tine!" (spuse Dong-Soo concentrat pe loviturile sale asupra manechinului)
"Dar niciodată nu mi-ai spus de ce!"
"Pentru că, în acest moment, chiar nu am starea necesară!"
"S-a întâmplat ceva?" (întrebă acesta nepăsător)
"Nu... Acum lasă-mă să mă antrenez!" (spuse Dong-Soo încercând să evite subiectul)

După două ore lungi de antrenamente cu echipa, Dong-Soo se schimbă repede și plecă grăbit spre muncă! Ajuns la muncă, se apucă de treabă. Termină de descărcat în trei ore... Mai mult ca de obicei, deoarece colegul său de muncă era acasă bolnav, așa că el făcu muncă dublă, dar asta însemna și dublu preț așa că nu îl deranja. Seara, la ora 19:30, Dong-Soo ajunse acasă și se întinse în pat. Dormii timp de numai trei ore, fiind trezit de alarma sa pe care o fixă la 22:40 pentru a ajunge la bibliotecă înainte de închiderea acesteia. Doamna de acolo era obișnuită ca Dong-Soo să vină la bibliotecă în fiecare seară... Îl aștepta de fiecare dată! Ba chiar îl lăsa după închidere, dându-i cheia și lăsându-l responsabil de bibliotecă peste noapte. Dong-Soo venea la bibliotecă doar pentru liniște și pentru a învăța ceea ce nu avea timp să facă la școală. Cum mai era doar o zi până la sesiunea de examene, Dong-Soo trebuia să învețe mai mult ca niciodată! Fiind anul său terminal, avea nevoie de punctaje mari, pentru a ajunge să aibă un loc de muncă decent și să se poată întreține mai ușor. De dimineață, Dong-Soo nu merse la ore, deoarece avea antrenamente cu clubul de taekwondo. Fiind foarte obosit, deoarece nu dormise toată noaptea, căpitanul grupului îi observă neîndemânarea.

"Yaaa! Dong-Soo! Ce ai făcut toată noaptea de nu ai dormit? Aici nu vi ca să caști!... Devii delăsător!" (spuse căpitanul)
"Nu... Sunt bine! Doar că am stat toată noaptea să fac ceva!"
"Ai grijă să nu se mai repete! Altfel vei avea mari minusuri în fața mea! Nu vrei să fi dat afară, nu?"
"Nu... Promit că mă voi odihni mai mult!"

Seara, se duse din nou la bibliotecă ca să studieze pentru examenele de mâine. La 2:15 noaptea, Dong-Soo ajunse acasă și adormi instant! De dimineață, la școală, elevii așteptau plini de emoții intrarea profesorilor la clase. La o oră de la începerea examenului, Dong-Soo își predă foaia. Nu era o mirare... Mereu făcea așa. Termina înaintea tuturor și lua și un punctaj mai mare ca al lor. Ji-Sung ieși din sala de examen abia după sfârșirea celor trei ore. Dar totuși era bucuros... Știa că reușise să facă mai mult decât până acum! Două zile mai târziu, rezultatele fură afișate pe panoul școlii. Dong-Soo, ca de obicei obținuse peste 90 de puncte. Ji-Sung se uită și el atent după numele său. Se miră dintr-o dată... Se șterse la ochi și se mai uită o dată... Obținuse un punctaj de 82 de puncte. Niciodată nu trecuse de 70... Era o minune! Acesta sării de bucurie, dar, din greșeală, îl călcă pe Dong-Soo care se afla în spatele său. Dong-Soo nu reacționă în niciun fel. Părea total indiferent față de faptul că Ji-Sung îl călcase. Dar acesta, simțind că a călcat pe cineva, se întoarse brusc, dar alunecă și căzu, dar fu prins de Dong-Soo. Ji-Sung avea ochii închiși așteptând parcă să cadă dar îi deschise atunci când conștientiză că nu mai era în cădere. Se uită speriat în ochii lui Dong-Soo care îl ținea strâns de mijloc. Ji-Sung nu mai gândea nimic și nici nu mai dădea importanță lumii din jurul său până când auzi o voce groasă care îl deșteaptă:

"Cât mai ai de gând să rămâi în brațele mele? Nu crezi că ar trebui să te ridici?" (întrebă Dong-Soo total indiferent)
"AA... Ohh... Scuze! Scuze... Și mulțumesc! Îmi pare rău că te-am călcat!" (spuse Ji-Sung cu o voce sfioasă)
"Ți se pare că îmi pasă de scuzele tale?..." (spuse Dong-Soo arătându-și clar nepăsarea)

Ji-Sung plecă repede în clasă, unde se așeză în banca sa rușinat de acea cădere din fața tuturor! Tae-Oh, care văzu tot incidentul, deveni gelos... Parcă ceva dinăuntrul său se rupse. Știa că Dong-Soo îl ura pe Ji-Sung, dar totuși se simțea rivalizat în iubire.

(P.S): Tae-Oh... Ce să facem noi cu tine?... Ai intrat într-un joc periculos!

Colegi, dușmani dar iubiți [FINALIZATĂ] Where stories live. Discover now