Yin & Yang

June

   Această carte este o colaborare cu @DianaKoszte.Nu uitați să îi vizitați profilul și să îi aruncați o privire peste cărți. 

   Este vineri.Mâine este nunta.Toată lumea e agitată înafară de mine și de Haven.Eu sunt în față la spital,tata tocmai m-a adus.
   -Îl poți invita pe Lucas dacă vrei,îmi spune tata înainte să cobor zâmbind.
   -Mă mai gândesc,îi spun și cobor din mașină.
   Chiar dacă mâine e nunta și am destul de multe de făcut am vrut să vin neapărat la spital,ca să o văd pe Nat.
   Când am intrat toată lumea era acolo,așteptându-mă,înafară de Lucas.
   -Hei!le spun eu și îmi las chitara din mână.
   -Hei!îmi răspund ei.
   Ne-am jucat și ne-am distrat ca de obicei,le-am cântat la sfârșit.După ce au plecat ceilalți copii eu cu Nat ne-am așezat pe canapea și am început să vorbim.
   -Lucas nu a mai lipsit la întrunirile astea până acum,spune Nat.
   -Poate a intervenit ceva în familie,spun eu.
   Nu îmi fac griji.Sunt sigură e bine.Este doar în stadiul II.
   -Ai emoții pentru nunta tatălui tău?mă întreabă.
   -Nu,îi răspund.
   -Încă tot ești contra?mă întreabă.
   -Cam așa ceva,îi spun eu.
   Am mai vorbit câteva minute și apoi Nat a trebuit să plece.Am îmbrățișat-o ca și cum ar fi fost ultima îmbrățișare a ei.Așa fac mereu când mă despart de ea,pentru că nu știu dacă o voi mai vedea.Am vrut să o invit pe ea la nuntă,dar nu poate veni.Am ieșit din spital cu căștile în urechi,rucsacul în spate și chitara în mână.Urmează să merg pe jos acasă.Când am ieșit l-am văzut pe Lucas stând pe o bancă în fața spitalului cu un buchet de flori în mână.Când m-a văzut s-a ridicat și a venit la mine zâmbind.Mi-am dat jos căștile când a ajuns lângă mine.
   -Atea sunt pentru tine,îmi spune și îmi dă buchetul.
   -Nici nu știu ce să spun,zic emoționată(nu am mai primit un buchet de flori de la un băiat până acum,exceptându-l pe tata).
   -"Mulțumesc" e de ajuns,spune el zâmbind.
   -Mulțumesc,îi răspund și îl îmbrățișez.Cu ce ocazie? 
   -M-am vindecat,spune el fericit.
   -Sunt așa de fericită pentru tine!îi spun.
   -Și am vrut să îți mulțumesc pentru tot,spune el.
   Nu știu ce să zic.
   -Fără tine nu aș fi avut curajul să lupt,spune el emoționat.
   -Mâine e nunta tatălui meu și mi-a spus că pot invita mai pe cineva.Vrei să vii?îl întreb.
   -Da,spune el hotărât.
   -Ne vedem mâine atunci.Îți trimit un mesaj cu locul și ora,îi spun.
   -Pe mâine!mă salută el și apoi pornesc către casă.
   Sunt fericită.Nimic și nimeni nu îmi poate strica starea.Când am ajuns acasă am mers în bucătărie  să îmi pun florile în vază.Toată lumea era acolo,la masă.
   -Ce e cu florile?mă întreabă tata.
   -Lucas mi le-a dat,îi spun.Apropo,pune-l și pe el pe lista invitaților.
   Am aruncat o privire peste listă.Normal că Grey va fi acolo.
   -Cu ce ocazie ți le-a dat?mă întreabă.
   -A vrut să îmi mulțumească pentru suportul pe care i l-am oferit,îi spun.
   Tata a zâmbit și și-a continuat munca.Nu am nici o idee ce face.Am urcat la mine în cameră ca să îmi las chitara.Am observat că Jocelyn mi-a pus rochia pe pat.Este o rochie mov deschis,lungă,de mătase cu trenă cu model floral în partea de sus și în partea de jos în anumite locuri.Spatele este decupat și legat cu un șnur elegant.Îmi place mult.Mi-am deschis telefonul și i-am trimis la Lucas locul și ora așa cum i-am spus apoi m-am pus la pian ca să mai repet piesa o dată.Mi-am pus rochia pe dulap,ca să nu se șifoneze.Cred că am câteva emoții.Mi-am luat carnețelul și pixul și i-am scris mamei.
   "Mâine e nunta tatei.Am câteva emoții,nu știu dacă e normal sau nu.În ultima vreme nu am mai visat momentele alea neplăcute din perioada ta de boală."

   Tata  nu știe de carnețelul ăsta,chiar dacă îl am de mai mult timp.Mâine am progmare la coafor împreună cu Haven și Jocelyn.Minunat.
   -Hei,Anaconda!spune tata din pragul ușii și eu am închis carnețelul.
   -Ce scriai?mă întreabă și vine lângă mine.
   -Ceva pentru școală,îi răspund.
   -Ai emoții?mă întreabă.
   -Nu mă cunoști pe mine?îl întreb și el râde scurt.
   -Eu am,îmi spune.
   -Sunt sigură că ai,îi spun și mă ridic ca să îi fac puțină ordine în cameră.
   Tata a plecat din cameră.Mi-am pus muzică în căști și m-am deconectat de lume.Am scos o poză cu mine și cu mama din sertar,m-am așezat pe pat și am încercat să îmi amintesc clipele bune pe care le-am petrecut împreună.Nu după mult timp Jocelyn a venit în cameră să vorbească cu mine,dar eu am fost prea ocupată cu muzica și cu poza,am observat-o doar după câteva minute stând în prag.
   -Scuze,nu te-am văzut,îi spun și îmi dau jos căștile.E vreo problemă?
   -Nu,doar simțeam că nu am vorbit destul de mult înainte de nuntă,îmi spune.
   -Oh,spun eu.
   Încă am poza în mână când ea vine și se așază lângă mine.
   -E frumoasă,spune ea când vede poza.
   -Da,a fost,spun și încerc să îmi controlez lacrimile.
   Nu îmi amintesc exact când a fost făcută poza,dar știu că aveam vreo 7-8 ani.În poză mama stătea pe un scaun la masa de pe terasă și eu o îmbrățișam de la spate.Amândouă eram foarte fericite.Probabil că tata a făcut poza din moment ce el nu apare în ea.
   -Nici nu îmi pot imagina cum te-ai simțit când ai pierdut-o,îmi spune ea.
   Ei bine chiar nu poate.Când a murit mama m-am simțit în cel mai rău mod în care s-ar putea simți cineva vreodată.Nu înțelegeam pe atunci sentimentul acela,dar acum îl înțeleg.
   -Aparține trecutului acum,spun și îmi dau lacrimile.
   Mi-a fost greu să spun acele cuvinte,dar am simțit că trebuie spuse.Acum mai multe lacrimi îmi curg pe obraji.
   -Scuze.Aproape tot timpul plâng când vorbesc despre ea,îi spun și îmi șterg lacrimile.
   -Nu trebuie să îți ceri scuze,îmi spune ea și își pune o mână pe umerii mei.
   Am îmbrățișat-o.Nu știu de ce,dar am făcut-o.Tata trecea pe acolo și m-a văzut plângând.A venit și m-a întrebat dacă sunt bine.
    -Da,îi răspund și mă desprind din îmbrățișare.

   La cină mi-am luat mâncarea la mine în cameră,ca să pot învăța între timp.Am un test important la matematică săptămâna viitoare și vreau să fiu pregătită.Gândul îmi zboară brusc la altceva.Era prima mea zi în clasa a 8-a.Mama a venit cu mine la școală,pentru că eu i-am spus.Era în scaun cu rotile.Era în stadiul final,dar a vrut să vină cu mine neapărat.Îmi amintesc că îninte să intru în școală,mi-a spus:
   -O să vezi ce repede zboară timpul.Azi te-a adus în prima zi din clasa a 8-a și peste câteva zile o să te duc în prima zi din clasa a 12-a,în prima zi de facultate...
   -Abia aștept!îi spun și o îmbrățișez,după care Vincent a dus-o acasă.
   Tata încă nu îmi spusese că mama nu va supraviețui.Mi-a spus că se va face bine în curând,și eu l-am crezut.Când mama a murit,îmi amintesc că Vincent a venit la mine și mi-a spus că o să mă ducă el în prima zi din clasa a 12-a și în prima zi de facultate,chiar dacă va merge tata cu mine.Și chiar a venit în prima zi din clasa a 12-a,și sunt sigură că va veni cu mine și în rpima zi de facultate,chiar dacă lucrurile se vor schimba.Am mers la culcare pe la ora 9.Mâine e o zi importantă pentru tata.

   M-am trezit la ora 7.În casă deja toată lumea era în picioare,și Ocean fiind la noi acasă.M-am dus să fac un duș.După ce am terminat am stat puțin în liniște.De astăzi lucrurile nu o să mai fie la fel.Sunt gata să încep un nou capitol din viața mea?Nu,nu cred,dar totuși îmi iau inima în dinți și cobor jos.Ocean era în bucătărie,bea cafea.Am intrat și am luat ceva din frigider ca să mănânc.
   -Ce faci așa devreme aici?o întreb și mă pun cu mâncarea la masă.
   -Am fost curioasă să văd cum e.Și când tatăl tău s-a căsătorit cu mama ta a fost o nebunie,dar acum e și mai mare nebunia,spune ea.
   -Aha,spun eu și încep să mănânc.
   -Neața!mă salută tata.
   -Neața!spun eu.
   Tata nu prea spune "Neața",deobicei e formal.După asta mi-am dat seama că tata e foarte agitat și emoționat.Pe la ora 2 vine coafeza.La ora 4 începe ceremonia,șu după ceremonie e petrecere.Am aflat că și tatăl lui Grey,Arthur va fi cavalerul de onoare a tatei.Tata va pleca mai repede la biserică,ca să nu o vadă pe Jocelyn în rochia de mireasă.Cum spune el,aduce ghinion.
   Când a venit coafeza am mers la Jocelyn în cameră ca să ne facem părul.Între timp ce i se făcea părul la Haven coafeza a urlat ceva în spaniolă la unul dintre asistenți.Eu am ales să mi se facă o coroană din două șuvițe de păr împletite care duceau la un coc.Eu am fost ultima care mi-am făcut părul.După ce mi l-au făcut am mers la mine în cameră și m-am îmbrăcat.Nu am vrut să mă machiez dar Ocean a venit la mine și mi-a făcut un machiaj strident.
   -Arăți minunat,îmi spune Ocean când mă uit în oglindă.
   -Și tu,îi spun și îi admir frumusețea.
   Avea o rochie de culoarea turcoaz,lungă.Simplă, dar superbă în același timp.
   -Bănuiesc că tot nu i-ai spus tatălui tău adevărata ta părere despre căsătoria lui,spune ea la un moment dat.
   -Nu,nu i-am spus,îi spun.
   -De ce?mă întreabă ea.
   -Pentru că l-am văzut așa de fericit și nu vroiam să îi stric planurile,îi spun eu.
   -Oricum se căsătorea,indiferent dacă îi spuneai,și știi asta,spune Ocean.
   -Da,știu,spun tristă parcă.
   Oare conta dacă îi spuneam?Oare conta părerea mea?
   -I-ai mai scris mamei tale?mă întreabă ea.
   -Ieri,îi răspund.
   Nu a spus nimic.Am rămas în tăcere.Ocean seamănă din multe privințe cu mama,chiar dacă nu sunt rude.E așa de blândă,răbdătoare.O să fie o mamă grozavă cândva.
   -Cum a fost prima nuntă a tatei?o întreb eu curioasă.
   -A fost perfectă.Așa spuneau ei.Și eu sunt de acord cu ei.Se iubeau foarte mult,spune Ocean.
   Am zâmbit la auzul acestor vorbe.
   -Nici în filme nu am văzut un cuplu care să se iubească așa cum se iubeau ei,spune Ocean.
   Îmi vine să plâng,dar mă abțin,ca să nu stric machiajul.
   Acum am rețineri foarte mari.Nu vreau să merg la nuntă și să îl văd pe tata căsătorindu-se.Nu vreau ca el să treacă peste moartea mamei așa de repede,pentru că eu nu am trecut încă.Nu cred că voi trece vreodată.O dată cu ea,mi s-a dus și o parte din suflet.Acea parte e inrecuperailă.
   -Nu înțeleg cum poate să se recăsătorească,spun confuză.
   Ocean nu a spus nimic.Știu că în adâncul ei,și ea se întreabă același lucru.
   -Mama ta ar fi vrut asta.Să treceți mai departe,pentru că ea știa că viața merge înainte.Chiar a avut o discuție cu tatăl tău despre asta.I-a spus să treacă mai departe,chiar dacă o să îl doară,să îți găsească o mamă nouă,pentru că este greu fără o mamă,spune Ocean după un timp.
   -Nu pot trece mai departe,îi spun și mă străduiesc din toate puterile să nu plâng.
   -Poți,June.Nu vrei,spune Ocean.
   -Ai dreptate.Nu vreau.Nu vreau să o dau uitării.Nu încă.Niciodată,spun și o lacrimă îmi curge pe obraz.
   -Îți spun un singur lucru,scumpo.Trebuie,spune ea,se ridică și pleacă.
   Rămân singură.Mă gândesc la lucrurile pe care mi le-a spus.Oare chiar trebuie?Am luat poza cu mine și mama  în mână și am încercat să îmi amintesc de vremurile bune,dinainte de boală,dar nu pot.Îmi amintesc tot de după ce am aflat că mama are cancer,sărbătorile,zilele de naștere,dar nu îmi pot aminti nimic aproape de dinainte.
   Sunt la mine în cameră când Jocelyn ne strigă de jos.Am coborât încet scările,chiar dacă tocurile argintii pe care le port sunt joase,pentru că nu prea mă încalț cu tocuri.Când am coborât Haven încă nu era acolo.Jocelyn era acolo,ne aștepta,în toată splendoarea ei.E o femeie minunată.Haven a coborât și am examinat-o.Trebuie să recunosc,nu e urâtă deloc.E chiar foarte frumoasă.Ea și mama ei au avut o conversație scurtă,după care am pornit spre mașină.Eu am intrat prima pe bancheta din spate,urmată de Haven.
   Biserica în care se ținea ceremonia arăta magic,arăta ca și în filmele romantice.Scaune în ambele părți ale bisericii.Pereții erau de un maro deschis,scaunele albe.Tata era la altar.Arată foarte bine.Pe o parte sunt cavalerii de onoare.În primul rând o văd pe Ocean,și pe Grey.Grey m-a salutat și mi-a zâmbit.Eu cu Haven ne-am așezat și când Jocelyn a intrat în sală pianista a început să cânte.Am observat că tata avea lacrimi în ochi și că afișa cel mai mare zâmbet pe care l-a afișat vreodată.M-am uitat la Ocean pierdută.Cred că și-a dat seama că nu mă simt prea bine.Mă străduiesc totuși să zâmbesc în continuare.
   -Tu,Jocelyn Lee,îl iei de bărbat pe Metias Carter și promiți să îl iubești,să îl protejezi și să ai grijă de el până când moartea vă va despărți?a întrebat preotul pe ton plictisit.
   Jocelyn a spus da.
   -Tu,Metias Carter,o iei de nevastă pe Jocelyn Lee și promiți să o iubești,să o protejezi și să ai grijă de ea până când moartea vă va despărți?l-a întrebat preotul pe tata.
   El a spus da,și știu că sunt foarte egoistă dar vroiam să spună opusul.
   Preotul i-a declarat soț și soție,apoi cei doi s-au sărutat.Mi-am afișat cel mai senin zâmbet.
   Mama și Metias au ieșit primii din biserică urmați de mine,Haven și de cavalerii de onoare,după ei restul lumii.Metias și mama au mers cu o mașină,eu am mers cu Maddie în mașină.Lucas o să vină direct la petrecere.
   -Tatăl tău și Jocelyn fac un cuplu grozav,îmi spune Maddie.
   M-am uitat la ea,avea o rochie galbenă în pliuri destul de lungă.I-am zâmbit și mi-am mutat privirea înspre drum.
   -Dar nu mai grozav ca mama ta și tatăl tău,adaugă ea.
   -Te rog nu o mai pomeni pe mama astăzi.O să izbucnesc în lacrimi,îi spun eu.
   -Ok,scuze,spune ea.
   Mintea îmi zboară la piesa pe care trebuie să o cânt.Am început să o cânt în mașină ca să fiu sigură că nu o uit.Când am ajuns,tata,Jocelyn și alți câțiva invitați erau deja acolo.M-am dat jos din mașină și am zâmbit.Locul era frumos.Lângă local era un râu,peste care trecea un pod care ducea la un foișor cu luminițe.Copacii erau toți plini de luminițe ca și cele a foișorului.
    Am intrat în sală plină de încredere.Ceilalți au intrat și ei.Am văzut pianul și am simțit fluturi în stomac.Am cântat în fața oamenilor,dar erau doar vrei zece,doisprezece.Aici sunt o grămadă de oameni.După ce vin toți invitații tata m-a anunțat că va fi timpul pentru dansul mirilor.L-am văzut pe Grey apropiindu-se spre mine,și pe Lucas intrând pe ușă.Am mers repede către Lucas,ca să nu fiu nevoită să vorbesc cu Grey.
   -Hei!îi spun.
   Pentru prima dată îl văd fără bască.Părul i-a crescut destul de mult.Costumul lui e albastru închis,îi scoate în evidență albastrul deschis al ochilor.
   -Hei!îmi spune și zâmbește.
   -Mă bucur că ai reușit să ajungi,îi spun.
   -Mă bucur să fiu aici,spune el.
   L-am văut pe tata îndreptându-se cu Jocelyn către noi.Oh,Doamne,dă-mi putere!
   -Bună!spune tata.Nu cred că ne-am cunoscut oficial.
   -Nu,nu am făcut-o,spune Lucas.
   -Eu sunt Metias,spune tata și dă mâna cu el.
   -Lucas,spune Lucas și se uită către Jocelyn.
   -Eu sunt Jocelyn,spune ea.
   Lucas le-a transmis felicitările lui și apoi tata și Jocelyn au mers să vorbească cu ceilalți invitați.Eu cu Lucas am mers și ne-am așezat pe o bancă confortabilă și Ocean s-a îndreptat spre noi.
   -Tu trebuie să fi Lucas,spune ea când ajunge.
   -Da,eu sunt,răspunde el și râde scurt.
   -Eu sunt Ocean,mătușa lui June,spune ea și se așază lângă mine.
   -June mi-a spus multe despre dumneavoastră,spune Lucas.
   Au avut o conversație scurtă,apoi Ocean a mers să îi spună ceva tatei.Ultimii invitați au apărut și ei.Erau Haven și încă trei doamne pe lângă ea.Haven e fiica miresei și ea a ajuns ultima.Doamne,ce fată!
   -Haide la noi la masă,îi spun,ne ridicăm și mergem la masă.
   Masa e la câțiva metri de masa mirilor.Eu stau în partea dreaptă a lui Haven,lângă mine stă Maddie și Lucas stă lângă mine.În cealaltă parte a lui Haven stătea Grey.Observ că trupa angajată și-au luat echipamentul de pe scenă,lăsând doar pianul.Solistul a făcut o probă la microfon,după care a anunțat dansul mirilor și a spus cine va interpreta piesa,adică eu.Solistul a coborât de pe scenă și a urmat un roi de aplauze.Am urcat pe scenă,întâmpinată de un ropot de aplauze.Toată lumea s-a dat la o parte,pentru a elobera ringul.Mirii erau în ring.Am început să cânt.Îmi amintesc ce mi-a spus mama când a fost ziua ei și eu a trebuit să cânt ceva pentru rude.Aveam 14 ani.Mi-a spus să mă concentrez doar pe muzică și o să simt cum tot din jurul meu se evaporă.Oricum,nimeni nu dă atenție muzicii,ci cuplului proaspăt căsătorit care dansează.
   Când am terminat de cântat,am făcut loc trupei să se instaleze și am mers spre ring.Jocelyn,tata și Haven s-au îmbrățișat și au vorbit puțin,într-un final m-au observat și pe mine și m-au îmbrățișat.După am plecat,alți invitați au venit să îi felicite.Am ieșit afară,și am lăsat două lacrimi să îmi curgă pe obraz.Nu pot sta acolo.Nu pot să îl văd pe tata căsătorindu-se.Probabil că sunt cea mai nesimțită persoană pentru că am plecat,dar nu îmi pasă.Plâng.Haven a venit după mine și am început să ne certăm.I-am spus că nu îl pot vedea pe tata fericit cu altă femeie.Pentru că nu pot.A strigat la mine,am strigat și eu la ea.După ce conversația s-a mai răcit,i-am spus:
   -Tu cum te-ai simți dacă mama ta ar muri și după patru ani tatăl tău s-ar recăsători?Pentru că eu una nu m-am simțit așa de rău de când a murit mama.
   Tot ce am spus este adevărat.Am mers înapoi în sală.Înainte să intru mi-am șters lacrimile și am afișat un zâmbet mare,care aproape a pierit când l-am văzut pe Grey venind spre mine.
   -Ce vrei,Grey?îl întreb.
   -Să dansez cu tine,răspunde el.
   -E ultimul lucru pe care îl vreau,îi spun și vreau să plec,dar el mă prinde de mână și mă trage după el până pe ringul de dans.
   Urăsc încăpățânarea lui.Am început să dansez cu el,ce să fac.
   -Am tot încercat să vorbesc cu tine,spune el.
   -Și eu am tot încercat să mă feresc de tine,spun eu și el afișează o expresie confuză.
   -De ce?mă întreabă.
   -Nu știu,dar asta am încercat să fac.Și am făcut o treabă bună până acum,dar tu ești prea încăpățânat să mă lași să îmi fac treaba,îi spun și el își lasă capul pe spate și râde.
   -Ai cântat frummos,spune el.Nu te-am mai auzit de mult timp.
   -Știai unde să mă găsești,îi spun.
   -Trebuie să vorbesc cu cineva,vorbim mai târziu,spune el și se îndepărtează.
   -Știi unde să mă găsești,spun eu.
   -Ești minunată,spune el din mers.
   Măcar ceva bun se întâmplă în seara asta.Mă gândesc la cuvintele lui,râsul lui și la el.Cred că este o mică șansă ca el să mă placă.
   Mă uit prin sală,pierdută.Îi văd pe Lucas și pe Maddie vorbind,pe tata cu Jocelyn la masă vorbind cu Vincent și pe mulți dintre invitați dansând.Mă uit spre tata.Nu îmi amintesc ultima dată când l-am văzut așa de fericit.Mă gândesc că e mai bine să se căsătorească decât să fie trist,chiar dacă el nu arăta prea des acea tristețe.Tata se îndreaptă spre mine.Când a ajuns la mine,și-a întins mâna și m-a întrebat dacă vreau să dansez.
   -Aș fi onorată,i-am spus și am dansat cu el.
   -Îmi este foarte dor de ea,de mama,îi spun și îl îmbrățișez fără să întrerup dansul.
   -Și mie!spune el cu lacrimi în ochi.Dar o văd în fiecare zi.
   -Serios?îl întreb.
   -Da,prin tine.Arăți exact ca și ea,exceptând ochii aceia superbi pe care îi ai de la mine,spune tata și eu râd și plâng în același timp.
   -Te iubesc,Anaconda!spune el.
   -Eu te iubesc mai mult,îi spun.
   Am mai dansat puțin și apoi s-a întors la masa lui.Conversația asta cu el m-a făcut mai fericită.La un moment dat,Lucas a venit la mine și mi-a spus:
   -Eu trebuie să plec.
   -Așa devreme?îl întreb.
   -Nu cunosc prea multă lume aici,spune el.Mă simt ca un străin.
   -Mă cunoști pe mine.Haide să dansăm,îi spun și îl iau după mine pe ring.
   -Nu știu să dansez,spune el.
   -E simplu,doar lasă-te purtat de ritm,îi spun și el râde.
   După ce a prins puțin ritmul a început să danseze destul de bine,dar tot râdeam de el când mă călca pe rochie.
   -Ești foarte frumoasă,spune el.
   -Ți-aș putea spune același lucru,îi spun.
   -Ba nu,pentru că frumusețea ta e unică,spune el.
   Nu știu ce să spun.Mă uit la el cu un zâmbet gigantic pe față,el făcând același lucru.Dansul ne este întrerupt de către telefonul lui.
   -Trebuie să răspund,spune el și pleacă.
   Merg spre Ocean acum.A prins buchetul miresei cât eu eram afară și mă certam cu Haven.
   -Nu o să mori singură,așa cum ai spus,îi spun și o îmbrățișez.
   -Se pare că nu,spune ea și râdem.
   -Trebuie să merg să îi spun ceva la Jocelyn,spune ea și pleacă.
    Rămân singură.Piesa mea și a lui Maddie a început și eu am mers spre ea în grabă.
    -Piesa noastră!spune ea,se ridică și mergem pe ring.
    Am început să dansăm.Cum dansul nostru nu e tocmai de cinci stele,râdeam una de alta. După ce s-a terminat piesa am mers la masă ca să ne odihnim.
   -Mai știi când mama ta ne-a arătat prima dată piesa asta?Aveam 8 ani.De atunci e piesa noastră,spune Maddie.
   -Nu mai știu,spun.
   Sentimentul ciudat de mai devreme.Sentimentul de vinovăție combinat cu tristețe.Simt că o uit pe mama.Nu mai aud nimic din jurul meu.Mă concentrez pe gândul ăsta.Am nevoie de cineva care mă înțelege ca să îi spun asta.Nu vreau să îi spun la Maddie ca să o îngrijorez.Îl văd pe Grey intrând în sală.Mă ridic și merg spre el,cu pași grăbiți.
   -Putem vorbi?îl întreb eu.
   -Da,spune el și îmi citește tristețea de pe chip.
   Am mers pe o bancă din micul parc de lângă sală,una aproape de foișor.
   -Ce ai pățit?mă întreabă el când ne așezăm.
   -Trebuie să vorbesc cu cineva despre asta.E ceva ce mă macină...
   -Treci la subiect,spune el îngrijorat.
   -Cred că o uit pe mama,îi spun și încep să plâng.
   -E imposibil,June!O iubești foarte mult,spune el și mă îmbrățișează.
   -Nu e imposibil.Amintirile cu ea dinainte de boală devin pe zi ce trece tot mai încețoșate!Mă simt așa de vinovată și furioasă pe mine,spun eu.
   Sunt o persoană rea pentru că o uit pe mama?Eu personal cred că sunt cea mai rea persoană care ar putea exista.După tot ce a făcut pentru mine,încep să o uit.Ce fel de fiică sunt?
   -June,a trecut ceva timp,e normal,spune el încercând să îmi aline durerea.
   -Doare așa de tare,spun eu ignorându-i vorbele.
   -E ok,spune el.
   Am stat și am plâns acolo în brațele lui pentru câteva minute,după care am început să mă liniștesc.
   -I-ai spus tatălui tău?mă întreabă.
   -Nu,îi răspund.
   -La Ocean?întreabă el.
   -Nici ei,îi spun și îmi șterg ultimele lacrimi.
   -În rest ești bine?mă întreabă.
   -M-am certat cu Haven,îi spun.
   -Nu mă surprinde,spune el.
   -Ce vrei să spui?îl întreb confuză.
   -E clar că nu vă suportați,era o chestiune de timp până să vă certați,spune el.
   Are sens ce spune.
   -Îmi pare rău dacă am făcut ceva care să te rănească,spune el.
   -E ok,spun eu.
   Mă uit către stele.Sunt frumoase.
   -Ar trebui să mergem înăuntru,spune Grey.
   -Du-te înainte,o să te prind din urmă,îi spun.
   Acesta s-a ridicat și a plecat.Eu am mai rămas puțin afară,după care am mers înăuntru.Nu îl văd pe Lucas nicăieri.Ocean dansează cu tata,Maddie e la masă,mănâncă.Jocelyn dansează cu niște femei.Merg spre Maddie și o întreb dacă știe unde e Lucas.
   -S-a dus până la baie,spune ea.
   -Ok,mersi,îi spun și mă așez lângă ea.
   Îl văd pe tata venind înspre masa noastră.S-a așezat și ne-a întrebat:
   -Cum vă distrați?
   -Bine,spune Maddie.
   -Tu?îl întreb.
   -Cea mai grozavă noapte,spune el,zâmbește și pleacă.
   Cea mai grozavă?Mă întreb unde e pe lista lui ziua în care s-a căsătorit cu mama.
   -Nu a vrut să spună că e chiar cea mai grozavă,spune Maddie.
   -Aș vrea să cred asta,îi spun.Hai să dansăm.
   Am mers și am dansat.Mi-am luat gândul de la cuvintele pe care le-a spus tata.Am văzut-o pe Haven îndreaptându-se spre masa unde stă Grey cu tatăl lui și tatăl meu.Tata a strigat-o.Am făcut pozele pentru albumul de nuntă.Am făcut poze cu tata,Jocelyn,Haven(fără voința mea),cu Grey,cu Maddie,o poză de familie,una cu Vincent și apoi a venit Lucas și am făcut și cu el o poză,apoi am făcut una cu el și cu Maddie.
  După ce am terminat de făcut pozele,solistul trupei a făcut o pauză,așa că am urcat eu pe scenă,pentru a propune un toast.
   -Aș vrea să propun un toast pentru minunatul cuplu,spun și capturez atenția tuturor,cu excepția lui Haven.
   Chiar dacă nu prea vreau să țin un toast,cred că tata ar fi foarte fericit dacă aș face-o.
  -Vreau să ridic un toast în cinstea mirilor. Fie ca această zi să fie începutul unui nou capitol în povestea lor de dragoste și să dureze o veșnicie, să trăiască momente de bucurie și fericire și să își construiască o căsnicie ce va rezista tuturor greutăților vieții!Oricum,sunt sigură că va fi așa pentru că sunteți amândoi incredibili,sunteți făcuți unul pentru celălalt,spun eu cu greu.Vom fi cea mai fericită familie,sunt sigură!
   Nu sunt făcuți unul pentru celălalt.Mama era făcută pentru tata și tata pentru mama.
   Lumea a aplaudat și m-am dat jos de pe scenă.Am mers la tata și l-am îmbrățișat.
   -Mulțumesc,spune el și mă sărută pe frunte.
   Jocelyn a venit la mine și m-a îmbrățișat.
   -Un toast foarte frumos,spune ea.
   -Mulțumesc!spun eu.
   L-am văzut pe Lucas și i-am zâmbit.Am mers spre el și i-am spus:
   -Hai să cântăm.
   -Ce?!Nu am chitara la mine,spune Lucas.
   -Are trupa una,spun eu.
   -Dar e așa de multă lume,spune el în șoaptă.
   -Haide,am nevoie de tine!îi spun și el cedează.
   -Ok,doar un cântec,spune el.
   Am ales piesa "Cant take my eyes off you",i-am spus trupei că o să cântăm noi,am urcat pe scenă și am zis la microfon:
   -Trupa o să facă o mică pauză,până atunci o să vă cântăm noi.
   Lucas a luat chitara în mână și s-a așezat pe un scaun lângă mine.Eu stau în picioare.Câteva perechi au început să danseze pe ring,câteva persoane stăteau în fața scenei și pur și  simplu priveau,altele stau la masă și mănâncă sau vorbesc.Tata dansează cu Jocelyn.Ocean dansează cu solistul trupei,s-a uitat la mine și mi-a zâmbit.Am zâmbit și eu între timp ce cântam versurile.Când s-a terminat piesa eu cu Lucas am mai cântat o piesă,pentru ca trupa să se mai odihnească și să mănânce ceva.
   De când mă știu Ocean nu a avut pe nimeni înafară de mine,tata,Vincent și prietena ei cea mai bună.Nu a fost căsătorită.
   Aplauzele încep brusc și îmi dau seama că am terminat piesa.M-am uitat către Lucas.Am zâmbit amândoi.
   -Ai făcut o treabă bună,spune el.
   -Noi am făcut,spun eu.
   Trupa a revenit pe scenă în scurt timp.Am mers și am vorbit puțin cu Ocean despre solistul trupei.Îl cheamă Logan,are 30 de ani(ca și ea)astea sunt unele dintre miile de chestii pe care l-am aflat despre el din conversația cu Ocean.Nu i-am spus despre problemele mele pentru că era prea fericită.O să îi spun peste câteva zile probabil.
   -Poți cânta cu el,să faceți un duet,spune Ocean la un moment dat.
   -Nu îl cunosc deloc,cum să fac un duet cu el?o întreb.
   -După câte ți-am spus despre el,îl cunoști mai bine ca oricine în sala asta,spune Ocean.
   -Și asta e drept,spun eu.
   -Dacă vrei îi spun eu,zice Ocean și eu vreau să o opresc,dar nu reușesc.
   O văd îndreptându-se cu solistul trupei spre mine.O să încerc să fiu drăguță,o omor mai târziu.
   -Ea e June,spune Ocean.
   -Bună,îi spun.
   -Bună,spune el.
   -Se întreba dacă puteți face un duet,spune Ocean.
   Mă uit la ea cu o privire ucigătoare.Astea sunt ultimele cuvinte ale ei.
   -Da,sigur.Ce piesă vrei să cântăm?mă întreabă el.
   -Puteți cânta "Perfect" de la Ed Sheeran,spune Ocean.Așa pot cuplurile să danseze.
   -Dar nu o să știm cine ce parte cântă,spun eu agitată.
   -Aflăm pe parcurs,spune Logan și mergem pe scenă.
   A anunțat numele piesei și a spus că face un duet cu mine,după care mi-a șoptit la ureche ordinea în care cântăm.Eu cânt prima parte,el a doua și la refren amândoi.Trupa ne acompania în spate.Lucas s-a uitat la scenă și a zâmbit.Când am terminat am fost aplaudați mai tare decât vă puteți imagina,deși nu a fost mare lucru.Lucas a și fluierat.
   -Cânți foarte frumos,spune Logan.
   -Mulțumesc,și tu!îi spun.
   M-am îndreptat spre Lucas.Pe drum tata m-a oprit și m-a felicitat,apoi Jocelyn a făcut la fel,Ocean mi-a spus:
   -Vezi,nu te-ai făcut de râs.
   -Oricum te omor mai târziu,îi spun și îmi continui drumul.
   Când am ajuns acesta a aplaudat și a spus:
   -Se pare că nu ai nevoie de mine până la urmă.
   -Nu fi prostuț,îi spun și îl văd pe Grey venind înspre noi.
   Oricum avea să se întâmple și asta la un moment dat.
   -Ai cântat super!îmi spune și mă îmbrățișează
   -Mersi,îi spun.
   Lucas și Grey s-au uitat unul la altul.
   -Grey,acesta este un prieten de al meu,Lucas.Lucas,acesta este Grey,spun eu.
  Aceștia au dat mâna.
   -Îmi pare bine de cunoștință,spune Lucas.
   -Mda,și mie,spune Grey și îl examinează pe Lucas.
   Lucas l-a examinat la rândul lui pe Grey,apoi mi-a spus:
   -Mă duc să vorbesc cu Maddie.
   -Ok,îi spun.
   Lucas a plecat și eu am mers la masă ca să mănânc ceva.
   -Unde l-ai  găsit și pe ăsta?mă întreabă Grey.
   -Nu e "ăsta",îi spun.
   Părinții lui Grey au venit la noi când ne-au văzut povestind.
   -Ai cântat superb,June,îmi spune mama lui Grey.
   -Mulțumesc,spun.
   -Grey mi-a spus că v-ați certat,e totul în regulă acum?ne întreabă tatăl lui Grey.
   -Da,totul în regulă,spun eu și mă uit la Grey așteptând aprobarea lui.
   -Da,da totul e ok,spune Grey.
   -Minunat,spune mama lui Grey și acesta râde în sinea lui.
   Grey mi-a făcut semn cu capul către ringul de dans.Îmi dau seama ce vrea să îmi spună așa că le zic părinților lui:
   -Noi mergem să dansăm.
   -Ok,spune mama lui și noi ne îndepărtăm cât mai repede cu putință.
   -Credeam că nu mai scăpăm de ei,spune Grey când ajungem pe ring.
   -Nu sunt chiar așa de enervanți,spun eu.
   -Stai să vezi când aduc pe cineva nou acasă,spune el și râdem amândoi.
   Am dansat puțin cu el,apoi l-am lăsat să plece în treburile lui.Eu nu știam ce să fac,așa că 
m-am dus la masă și am ciugulit ceva din farfurie.Sentimentele de mai devreme,în legătură cu mama,s-au întors.Vina,furia și tristețea mă copleșesc din nou.Mă simt goală pe dinăuntru,dar cumva îmi stăpânesc lacrimile.
   Îmi mut gândul la luna de miere a tatei.Pleacă cu Jocelyn direct după nuntă,în Thailanda.Vincent o să stea cu mine și Haven.Genial,o lună întreagă cu Haven.În momentul de față sunt extrem de plictisită.June,fata care se plictisește la nunți.Ar merge bine în CV-ul meu.
   Restul serii a fost destul de plăcută.Tortul a fost delicios.După ce mai mulți invitați au plecat,inclusiv Maddie și am mers să îmi iau rămas bun de la Lucas.
   -Mersi că ai venit,îi spun.
   -A fost o plăcere.Mulțumesc pentru invitație,spune el zâmbind.
   -Sper să ne vedem curând,spun eu.
   Nu cred că ne vom vedea curând având în vedere că acum nu va mai veni la spital.
   -O să o facem,spune el.
   -Ai grijă de tine,îi spun și îl îmbrățișez.
   -Și tu,îmi spune,eliberându-se din îmbrățișare.
   Am ieșit afară și le-am urat tatei și la Jocelyn o lună de miere fericită,apoi am intrat cu Vincent în mașină,acum o așteptăm pe Haven,care mereu se lasă așteptată.
   Drumul spre casă a durat parcă o veșnicie.Priveam pe geam clădirile pe lângă care treceam cu viteza fulgerului parcă.E așa de bine să fi acasă.Chiar dacă nu am stat 3 zile și 3 zile la nuntă,mi-a fost dor de casă,scările ei mari,camera mea și patul meu comod.Am făcut un duș,mi-am luat o pereche de pijamale comode și m-am aruncat în patul mare.Singura problemă este că mor de somn,dar nu pot dormi.Mă gândesc la conversația avută cu Grey despre mama.Sentimentele mă năpustesc din nou și las câteva lacrimi să mi se scurgă pe obraji,apoi mă ridic și mă pun la biroul meu alb.Scot o foaie de hârtie și scriu pe ea,o scrisoare,pentru mama,apoi scriu în carnețelul meu:
   "Hey,mamă.Nunta a fost frumoasă,dar pun pariu că nu așa de frumoasă ca a ta și a tatei.Am cântat acolo.Mi s-a făcut dor de tine,un dor puternic care doare.Mâine vin la tine la mormânt."

   Mâine o să merg la ea la mormânt și o să îi las scrisoarea.Nu am vizitat-o de mult timp.