Yin & Yang

June

    Această carte este o colaborare cu DianaKoszte. Nu uitați să îi vizitați profilul și să aruncați o privire peste cărțile ei.

A doua zi am decis să merg iar la barul la care cânt deobicei,pentru că nu am mai fost de mult.
   Pe la ora 3 am ieșit din casă,i-am zis la Vincent că merg la Maddie,care de fapt va fi cu mine la bar,dar asta nu trebuie să știe el.Când am ajuns la bar m-am dus direct în spate să îmi acordez chitara,și după am urcat pe scenă.Aveam deja o piesă pregătită,dar când l-am văzut pe Lucas intrând mintea mi-a zburat la altă piesă, "Sorry seems the hardest word„ ,de la Elton John.
   Mintea mi s-a focusat pe versuri și pe chitară,ochii pe Lucas și sufletul la voce.Am repetat încă o dată refrenul:
  -"What do I do to make you love me?
    Oh-oh-oh
      What do I got to do to be heard?
      What do I do when lightning strikes me?
      What have I got to do?
      What have I got to do?
      When sorry seems to be the hardest word"
   Fără nici măcar să observ,o flacără mare a început să se extindă de pe tavan pe pereți.Unul dintre stâlpii de rezistență a căzut,pe mare parte din scenă.Am sărit repede de pe scenă,scăpându-mi chitara.O parte din tavan a căzut peste aceasta,spre ghinionul meu.Lucas și Maddie au ieșit probabil deja din incendiu,nu mai îi văd.Defapt nu mai văd aproape nimic.Și abia mai pot respira.Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost chipul unui pompier.
  Când mi-am deschis ochii am văzut tavanul alb.M-am uitat panicată în jur,eram într-un salon de spital.Aveam un tub la nas și perfuzie.O mică parte de la încheietura mânii drepte îmi era bandajată,la fel ca o parte din piciorul stâng.Tata stătea pe un scaun lângă mine,cu capul în mâini.Și-a ridicat capul când m-a auzit mișcându-mă și a zâmbit larg,cu lacrimi în ochi.
   -Tată,spun și când acesta se aplecă către pat îl îmbrățișez.
    Jocelyn a intrat și ea în salon la un moment dat,și m-a îmbrățișat.
   -A fost un incendiu acolo la bar,spune tata.
   -Știu,îi răspund și îmi amintesc de chitară.
   Ochii mi s-au umplut de lacrimi.Am primit chitara de la mama când am împlinit 13 ani,ultimul cadou primit de la ea.
   -Ce e,Anaconda?mă întreabă tata.
   -Chitara mea...a ars în incendiu,spun și încep să plâng.
   -Îți putem cumpăra alta,spune Jocelyn.
   -Nicio chitară nu îi poate lua locul,spun și îmi șterg lacrimile.
   -A primit-o cadou de la mama ei,înainte ca ea să moară.Ultimul cadou de la ea,îi explică tata.
   După alte câteva momente au intrat în salon Maddie și Lucas.Amândoi aveau mici arsuri,care erau acoperite de bandaje.Eu am fost internată pentru că eram inconștientă când am ajuns aici.
   -Sunteți bine?i-am întrebatpe cei doi.
   -Noi suntem bine,tu?mă întreabă Lucas.
   -Am fost și mai bine,le spun.
   Au intrat și Ocean și Vincent.
   -Am două arsuri,nu am făcut un atac de cord,ce Doamne aveți,spun la un moment dat.
   După căteva minute am reușit să fiu în sfârșit singură,să mă odihnesc,pentru că eram așa de obosită.Oricum știu că acasă va urma să am o discuție cu tata,pentru că nu voi scăpa nepedpsită,în mod noral nu aveam voie să mai merg la bar.După câteva secunde de liniște,Haven a intrat în cameră.
   -Hei,o salut.
   -Hei,îmi răspunde.
   -Ce faci aici?o întreb.
   -Am venit să fur cearșafuri,tu?mă întreabă.
   -M-am plictisit și am sărit în foc,spun și îi arăt camera cu mâinile.
   -Și credeam că eu trăiesc periculos,spune ea și eu surâd.
   O liniște ciudată s-a lăsat între noi,apoi Haven a spus:
   -Măcar nu te-ai ales cu arsuri pe fața aia drăguță a ta.
   -Am avut noroc ce pot să spun.
   Nici una dintre noi nu a mai apucat să spună ceva,pentru că Lucas a intrat în cameră.
   -Vă las să vorbiți,spune Haven și iese pe ușă.
   -Înăuntrul meu nu vroiam să fiu lăsată singură cu Lucas.Acesta a tot înaintat,dar s-a oprit la câțiva pași de patul de spital în care stau.
  -Îmi pare rău,spune el.
   -Și mie,îi spun.
   -Eu doar,nu mă pot gândi la tine ca la o prietenă,June.Și dacă tu te gândești la mine doar ca la un simplu prieten atunci nu mai pot să te văd,spune el,cu lacrimi în ochi.
   Și eu am lacrimi în ochi în momentul de față,dar durerea a crescut când am văzut că pleacă din cameră.Am încercat să mă ridic din pat,să merg după el,dar a intrat Grey în salon și m-a calmat.Am plâns destul de mult.
   -Îmi pare rău că m-am comportat ca un dobitoc cu tine și Maddie, a zis el după ce m-am calmat puțin.
   -Te iertăm, dar trebuie să ne faci cinste cu înghețată, am zis zâmbind obosită. 
   El mi-a sărutat fruntea și s-a ridicat să plece.
   -Mă duc să-mi iau o budincă, vrei și tu? m-a întrebat.
   -Știi că vreau,îi spun,acesta îmi zâmbește și iese din salon.
   Au trecut deja câteva minute  de când a plecat Grey,de parcă s-a dus la cantina spitalului din orașul vecin.Pentru că mă plictiseam,m-am ridicat din patul de spital și m-am îndreătat spre geam ca să iau o gură de aer curat.Priveliștea pe care o aveam în față nu era una tocmai plăcută.Ochii mei îi vedeau pe Grey și pe Haven sărutându-se.Nervoasă și rănită am închis geamul cu putere și m-am pus înapoi în pat.Am luat o pernă în brațe și am strâns-o cât de tare am putut,încercând cu greu să îmi stăpânesc lacrimile.Peste câteva minute,Grey a intrat în salon și mi-a înmânat budinca.
   -Ar trebui să o păstrezi pentru iubita ta,îi spun și o lacrimă îmi curge peste obrazul stâng.
   -Ce iubită?spune și își frecă ceafa,dar pe mine nu mă duce de nas.
   -Scutește-mă de minciuni,Grey,te-am văzut cu Haven,spun și altă lacrimă îmi curge.
   După câteva momente de tăcere i-am spus:
   -Știi ce mă doare cel mai tare?Faptul că simțeam că mă apropii de tine.Acum simt că sunt la o mie de kilometri depărtare.
   -June..
   -Pleacă!ȘI i-ați budinca cu tine!îi spun.
   După ce am văzut că tot nu pleacă am urlat la el printre lacrimi:
   -Am spus să pleci!
   Și încă o lovitură direct în centrul inimii mele și așa,distrusă.A doua pe ziua de azi,a treia din viața mea.Și așa te alegi cu o inimă frântă,și simți că nu mai ai pe nimeni,până când prietena ta cea mai bună/mătușa ta intră în salon și stă cu tine.Nu te întreabă nimic,doar te mângâie pe creștet și îți spune că totul va fi bine.
   În seara aceea m-au lăsat să merg acasă.Cum am ajuns acasă am urcat la mine în cameră,nu am vorbit cu tata așa cu a trebuit,am urcat direct sus și mi-a aruncat ghiozdanul cu lucrurile pe care mi le-a adus tata pe podea,apoi m-am așezat la pian și am început să cânt „Happier" de la Ed Sheeran,cu lacrimi în ochi,din cauza lui Grey,Haven și din cauza mea,pentru că l-am rănit pe Lucas.La un moment dat a intrat Haven în cameră și m-a întrebat:
   -June,ai un minut?
   După un moment de tăcere,am cedat,și i-am spus:
   -Ai venit aici și mi-ai luat totul:școala,casa,pe Vincent,pe singurul părinte pe care îl mai aveam și te-am iertat.Mi l-ai luat pe Grey,și pentru asta nu o să te iert.Aici pun piciorul în prag.
   -June,pot să îți explic,îmi spune aceasta.
   -Mi-am dat seama și singură de ce se întâmplă,Haven,îi spun.
   -Nu e ca și cum ne-am fi îndrăgostit intenționat,spune ea.
  -Puteai să îmi spui înainte să aflu singură,puteai să mi-o spui printr-un mod care nu doare așa de tare.Puteai să îmi spui de la început,și poate inima mea nu era sfâșiată în atâtea bucăți,îi spun.
   -Nu ți-am spus special ca să nu te rănesc,îmi spune.
   -Planul tău a dat greș,îi spun,și plec din cameră.
   Merg către casa lui Ocean,pentru că ea e singura persoană care mă poate înțelege.Bat la ușă și intru înăuntru.Spre surprinderea mea,l-am văzut pe Logan,solistul trupei care a cântat la nuntă,stând pe canapea,uitându-se la televizor.Primul meu gând a fost că nu o să mai pot să vorbesc cu Ocean despre problemele mele.
   -Hei,mă salută el.
   -Hei,spun cu reținere.Unde e Ocean?
   -S-a dus până la magazin să cumpere ceva de mâncare,ar trebui să ajungă curând,spune acesta.
   -Ok,spun și mă așez pe fotoliul de lângă canapea.
   Peste câteva minute de liniște apăsătoare,Ocean intră în casă cu două pungi în mâini,și sar imediat de pe fotoliu ca să o ajut.Când m-a văzut aceasta a oftat lung.
  -Ce faci,June?mă întreabă Ocean.
  -Am venit să vorbesc cu tine despre un subiect delicat,pe scurt,am plâns mult,dar văd că ești ocupată și revin altădata,îi răspund.
  -Poți rămâne la cină dacă vrei,îmi spune ea.Am luat mâncare chinezească.
  -Atunci rămân,spun hotărâtă.
   După ce Ocean a pus mâncarea în farfurii,s-au așezat și ea și Logan la masă,și am început să mâncăm.Pentru câteva minute m-am tot uitat insistent la Ocean ca să spună ceva,pentru că liniștea care s-a instalat era prea stânjenitoare.
   -Și cum mai e cu școala?mă intreabă aceasta.
   -E bine,spun.Apropo,sâmbătă cânt la un concurs de talente.
   -De ce nu mi-ai spus până acum?mă întreabă Ocean.
   -Nu am spus nimănui,îi spun.
   -Deci tatăl tău nu știe că participi la un concurs de talente sâmbătă?Începi să semeni din ce în ce mai mult cu tatăl tău,îmi spune aceasta.
   -Ce piesă o sî cânți?mă întreabă Logan.
   -Vreau să cânt piesa "Hurt" de la Christina Aguilera,răspund.
   -Îmi place piesa aia,spune Ocean.
   -E o piesă frumoasă,spune Logan.
   După alte câteva minute,am terminat de mâncat și am ajutat-o pe Ocean să strângă masa,după care am mai stat puțin în povești cu ea și cu Logan.
   -O să cânți la chitară?mă întreabă Ocean.
   -Chitara mi-a ars în foc,spun și din nou,lacrimi îmi împânzesc ochii.
   Am plâns mult astăzi.
   -Îmi pare rău,spune Ocean.
   -Dacă vrei îți pot împrumut eu chitara mea acustică sâmbătă,spune Logan.
   -Pot cânta piesa și la pian,dar chitara era preferata mea,pentru că a fost ultimul cadou pe care l-am primit de la mama mea,și însemna mult pentru mine,spun eu.
   Logan a spus un "îmi pare rău",și după liniștea s-a instalat din nou,dar eu m-am ridicat și le-am spus celor doi:
   -Eu trebuie să plec.
   -Te duc eu cu mașina,spune Ocean.
   Când a parcat mașina în fața casei mele,aceasta m-a întrebat:
   -De ce ai plâns mai devreme,la spital?
   -Mai devreme Lucas a intrat în salonul meu și mi-a spus că nu poate îmi poate fii doar un prieten,și apoi a plecat,și sunt destul de sigură că l-am rănit,și am plâns și apoi a venit Grey și m-a întrebat dacă vreau budincă și a stat destul de mult și m-am plictisit și m-am uitat pe geam și l-am văzut sărutându-se cu Haven și apoi a venit cu budinca și...(am spus tot așa de repede și atunci am rămas fără aer și au început să îmi curgă lacrimi)Și știi că eu îl plac,cel puțin o făceam și Haven știa că îl plac și m-a rănit,nu cu mult timp după ce am făcut pace....și acum nu cred că mai pot avea încredere în oameni.
   Am început să plâng și mai tare și Ocean m-a liniștit și apoi mi-a spus:
   -O să fii bine,mai sunt mii de băieți pe planeta asta,și cu Haven sunt sigură că o să te împaci.
   -Eu sunt destul de sigură că nu o voi face,îi spun.
   Am mai stat puțin și apoi am zis:
   -Și felul în care am simțit că inima mea e frântă...pun pariu că așa s-a simțit Lucas...sunt o persoană așa de rea!
    -Nu ești o persoană rea,spune ea și încearcă să mă îmbrățișeze,dar îi spun:
    -Nu mă atinge!Orice persoană care se apropie de mine dispare!
   Am ieșit din mașină și am intrat în casă,după care am urcat sus la mine în cameră,unde am tot plâns,până când am căzut într-un simn adânc.Nici nu îmi aduc aminte ce am visat.