Recenzii Gratis

#22 | AUTHOR Glimpse | @NeveraSimone

Username: Nevera_Simone

Probabil o cheamă Simona.

Estetica e romantică și feminină. Romance writer, probabil, dar nu de categorie.

Între timp sper că am reușit să îi dau follow. Nu înțeleg limita aia random de 1000 de autori maxim. Eu chiar sunt interesată ce mai scrie lumea.

Pasaj ales:

Dificil.

Să vedem ce extrag:

- monoparagraf. Pare stream of consciousness, îmi indică o fire introvertită sau care nu e lăsată să vorbească. Nu apucă să zică ce are de zis.

- high drama. Postapocalic, necruțător, ultima stea se stinge, nicio fericire în zare. Sentimente reprimate, scris tip jurnal. Nu e ascultată, clar.

- ton de scrisoare. Insistența pe tu/eu. Vrea neapărat să vorbească cu cineva care i-a greșit dar pe care nu-l consideră vinovat, mai are lucruri de zis în ceartă. Rană adâncă.

- idealizarea iubirii îmi zice imaturitate emoțională sau o iubire neîmplinită. Felul vag și abstract/complet/total în care e prezentat sentimentul sugerează lipsă de profunzime (o dorință de a avea ceva ce se vede doar de dinafară) sau o frică de a privi prea adânc. Frica de greșeală în iubire, de a pierde timp cu oameni care nu sunt Forever.

- mult accent pe cât contează The One in viața cuiva. Sincer, e mult acolo, pentru o singură persoană, they got their own life. Dispariția acelei persoane e prezentată disproporționat de catastrofal. Gen, there's reasons to be happy, chiar dacă dispare El. Doamne ferește, însă serios acum.

- tristețe. E evident sugerată, însă nu știu dacă adâncă sau nu. E o măsură în scris, o evitare a momentului durerii în timp ce e descrisă general, care poate veni ori din neîndemânare în a scrie despre emoții, dar pare mai mult o încercare de a se ține departe de ele. La fel, la frică (anxietate).

- insistența pe un moment anume care schimbă cursul vieții cuiva, iremediabil, trecând de la extaz la agonie, îmi zice că a existat un astfel de moment de deraiaj în viața autoarei sau ea îl vede iminent. Eu cred că tocmai că s-a mai întâmplat.

- frică de nou/necunoscut. Felul în care personajul/naratorul e așa sigur de destin. Știe ce era, ce va fi. O încercare de a controla sentimentele altora. De ce e necesar -- narativ vorbind -- ca cineva să fie așa sigur? Nu e, dar îmi zice că autoarea nu consideră poveștile (de dragoste) demne de cuvinte, decât dacă sunt scrise în stele. Gen, e necesar pentru ea ca iubirea aia să fie unică. Cum știi sigur? În viață, nu știi, însă îți poți face personajele să fie sigure, în cartea pe care o scrii. Le dai acest confort, pentru că tu îl vrei. Detectez o dezamăgire pe planul ăsta, irl.

- cam prăpăstios, tonul. Părțile bune ale iubirii sunt prezentate ca fiind precare: se începe cu pierderea lor. Cele rele, permanente. Probabil lume negativă verbal, în jur. Are nevoie de cineva pozitiv, să îi zică că va fi bine. 

- nevoia de a controla cuplul, de a asigura indirect cititorul că citește despre suflete pereche, mă face să mă gândesc că există cineva în viața autoarei care a rănit-o prin superficialitate sau neatenție la sufletul ei (zgâriat, în text). E important să te comiți în orice tip de relație (inclusiv prietenie etc) cu autoarea, ea e comisă. Minciuna probabil o supără mai mult decât pe alții, probabil se teme că e ușor păcălită, și nu pentru că ar fi, ci pentru că cineva a folosit încrederea ei în scopuri detrimetrale ei.

- ultima chestie: cuplu în sus, cuplu în jos. Nu mai e nimeni pe lume, în această ecuație. În lipsa acelui The One, it gets lonely, fast. Îmi indică un suflet singuratic care găsește apropiere greu, și o prețuiește mult. Să strici asta e un păcat capital. Definiția la forgive, but don't forget.

Cam atât, că mi-am permis cam multe. Ca de obicei, sper să aflu unde mă înșel.