Mă vei iubi într-o zi

Enzo

* v-aș recomanda să ascultați piesa
în timpul cititului *

Enzo pov.

Nu îmi vine să cred că Katy a putut să facă una ca asta și că nu a ales să ne despărțim în mod normal, ca doi oameni maturi. Se pare că a fost mai ușor să posteze un filmuleț în care se săruta cu un vechi prieten.

Credeam că despărțirea va durea mai tare, dar spre surprinderea mea mă simt ușurat. Adevărul este că Katy a făcut multe lucruri care m-au rănit, relația noastră ar fi trebuit să se termine cu doi ani în urmă, când ma înșelat pentru prima dată, dar nu am putut. Eram mult prea îndrăgostit și orb, a fost prima fată din viața mea și la vremea aceea eram mult prea naiv. Se pare că am suferit destul în timpul relației.

Pe lângă filmulețul postat de ea, a ales să condimenteze puțin despărțirea punând la descriere "S-a terminat, Enzo." . Inspir aer în piept și îmi las capul pe spate. De data asta chiar s-a terminat. Mâine știu că nu mă voi trezi cu ea în cameră, poimâine știu că nu îmi va scrie, iar pe viitor sunt convins că nu ne vom mai întâlni. Ea chiar nu va mai fi în viața mea, iar cea mai bună parte este că nu mă doare.

Da, e un sentiment ciudat, până la urmă au fost 4 ani, dar se pare că odată cu plecarea mea din orașul natal s-a risipit și iubirea și puterea de a lupta pentru ea.

Intru înapoi la petrecere și o caut pe Carla, chiar dacă lucrurile au scăpat de sub control acum o oră, am nevoie să mă descarc la ea. Cred că și Carla a avut un impact asupra mea, simt ceva ciudat când vorbim, când zâmbește. Ceva ce nu am mai simțit vreodată, un sentiment foarte puternic de atracție. Este exact pe aceași lungime de undă ca și mine.

Încă din prima noapte în care am întâlnito, când i-am privit ochii aceia mari și înlăcrimați am simțit că e ceva. Trezise ceva în mine. Fiecare conversație purtată cu ea, fiecare zâmbet pe care mi-l acorda mă făcea să uit de toate grijile. Iar după ce am dansat, nu am mai putut să-i rezist tentației. Ochii ei căprui sclipeau, iar expresia ei faceală extrem de emoționată m-a făcut să încerc ceva. Știu de ce a plecat capul, am dezbătut acel subiect câteva ore bune acum ceva timp.

Îmi fac loc printre mulțimea de oameni mai mult sau mai puțin beți și o caut cu privirea. Când îmi întorc capul o văd pe Carla cum se sărută de zor cu Alex. Privesc dezamăgit momentul timp de câteva secunde, apoi decid să plec, intrând din nou în mulțimea de oameni.

Acum sunt dezamăgit pe nedrept, fata nu îmi datorează nimic. Nu are nicio obligație față de mine, poate gusta orice buze și-ar dori, însă sincer să fiu sunt puțin ofticat. Dacă Katy s-ar fi despărțit de mine acum două ore sunt sigur că multe s-ar fi schimbat.

Scot telefonul din buzunar și îi trimit un mesaj lui John. "Am nevoie de noaptea băieților" îi scriu eu. Chiar am nevoie să mă descarc la cineva.

Mă mai învârt puțin prin jur, încercând să-mi dau seama dacă există vreun motiv să stau. Nu știu de ce, dar pașii mă îndrumă spre etaj. Urc treptele, iar în pragul scărilor o găsesc pe Carla cu un tip roșcat ce tot trage de ea. Pe fața ei i se citește frica. Nu stau pe gânduri și merg spre tip, luându-l de lângă ea.

— Stai la coadă, îmi spune tipul expirând un miros groaznic de alcool.

— Lasă-o în pace! îi zic nervos.

— Nu fi supărat, poate și-o trage și cu tine la vreo petrecere, zice el bâlbâit încercând să pară stăpân pe el.

Acum îmi calculam bine deciziile. Dacă i-aș da un pumn îi dau direct somn, în cel mai rău caz cade pe scări, se lovește la cap, o să am de plătit spitalizare. Iar în cel mai bun caz, cade pe podea, nu pățește nimic, dar lumea se va agita așa că prefer să îmi țin pumnii unde trebuie.

Îl apuc de gulerul cămășii sale și îl împing. Nu este nevoie să îi mai zic ceva, sunt sigur că m-a înțeles și singur. Mă întorc spre Carla și văd pe brațul de unde a ținut-o strâns tipul cum se înroșise. Fata sare în brațele mele, sprijinindu-și bărbia pe umărul meu.

— Chiar nu știu ce m-aș face fără tine! spune ea speriată.

Aceste cuvinte mi-au redat speranța. O îmbrățișez înapoi și stăm așa câteva minute bune. Căldura ei este tot ce aveam nevoie.

— Ai chef să mă conduci până acasă? mă întreabă ea rupând îmbrățișarea.

— Sigur, haide.

Părăsim împreună casa Mayei și o luăm încet la pas. Cerul era înstelat, iar briza răcoroasă făcea totul mult mai plăcut.

— Care a fost treaba cu tipul ăla? o întreb eu.

Carla părea jenată de întrebarea mea, așa că îmi las mâna pe umărul ei.

— Dacă nu vrei să vorbești e în regulă.

— De la prima petrecere toți au inpresia că sunt o ușuratică! La naiba, încerc și eu ceva o dată în viață și toată lumea mă cataloghează după acea chestie! spune ea posomorâtă și supărată.

— Vrei să spui că tu nu ai-

— Nu, mă întrerupe ea imediat. Nu am făcut-o niciodată. M-am săturat de toate ăstea, Enzo. Îmi vine să nu mai ies niciodată din camera mea, spune ea la un pas de a pufni într-un plâns.

O prind de ambii uneri și încerc să îi atrag atenția, făcând-o să mă privească.

— Hei! Nu spune asta! De câte ori ți-am zis să nu mai pui la suflet ce cred alții despre tine. Tu doar fi tu în continuare și închidele gura fraierilor!

Pe fața ei răsări un zâmbet.

— Mulțumesc, chiar nu știu ce m-aș face fără tine.

— Măcar tu ai avut o noapte mai plăcută până la incidentul cu tipul ăla. Nu mi-ai zis că îți place de Alex.

Carla începu să se bâlbâie. Părea că își caută cuvintele.

— Stai puțin. Cum adică eu am avut o seară mai plăcută? Ce ai pățit?

— Katy. S-a despărțit de mine.

Brusc pare că Carla se luminase la față, dar imediat se schimbă vrând să pară intrigată.

— Ce? Oh doamne, îmi pare atât de rău! spuse ea.

— E în regulă, trebuia să se termine cu mult mai devreme.

— Da, între mine și Alex nu e nimic. A fost doar o chestie pe moment, mă calma ea.

— Aham, înțeleg.

Fără a ne da seama amândoi ajungem în fața casei sale.

— Păi, ne mai auzim, spune ea.

Dau din cap afirmativ, apoi o privesc cum pleacă spre casă.