Mă vei iubi într-o zi

Trip (partea 1)

Dimineața de duminică, 16 octombrie 2009 nu o voi uita niciodată. Începuse precum orice altă zi normală, cu mine în sufragerie stând așezată pe fotoliu cu o cană imensă de cafea cu mult lapte. Priveam cu gura căscată scena nunții Monicăi și a lui Chandler din serialul Friends, până când telefonul meu începură să sune. Inițial nu am vrut să răspund, așa că l-am stins fără a mă uita la contactul ce mă suna, dar începură să sune din nou și din nou și din nou, așa că am decis să răspund.

— Ai face bine să fie ceva important, privesc scena nunții Monicăi! spun eu repezită.

— Ia-ți câteva haine draguțe pe tine, o jachetă și câțiva bani, în 15 minute ajungem la tine, se auzi vocea Mayei de pe partea cealaltă a telefonului.

— Ce? De ce? Stai! Care noi? o întreb eu nedumerită.

— Ce ai auzit. Pentru că mergem la mare și sunt eu, John, Julsey, Monica și Enzo. Am făcut rost de duba tatei așa că haide! spune ea amuzată.

Mă gândeam foarte bine ce să fac. Noi locuiam în Cave Creek, un oraș din statul Arizona, USA, iar cea mai apropriată zonă de mare era abia Los Angeles, la 5 ore distanță. Stăteam încruntată gândindu-mă dacă am sau nu chef de mers atâta drum.

— Haide, Carla! De ce dracu nu ai închis? țipă Maya în telefon.

— Nu vin, spun scurt.

În acel moment parcă astrele se aliniaseră și dubița tatălui Mayei era în fața casei mele, claxonând de zor. Imediat Maya alături de Julsey și Monica intrară peste mine în casă.

— Haide mă! Țipă Julsey amuzată.

Îmi dau ochii peste cap și urc repede scările pentru a ajunge la camera mea. Deschid dressingul și îmi iau o pereche de pantaloni lungi de piele, o rochie roșie, două malete și o geacă bomber. Era octombrie, totuși. Fetele mă priveau cum îmi așezam toate ăstea într-un ghiozdan de piele vișinie. Decid ca pe drum să stau lejere, perechea mea preferată de pantaloni de trainging și un hanorac cu fermoar, iar pe dedesuptul acestuia aveam un maieu kaki.

Toate ăstea fiind date, îi dau mesaj mamei cum că plec, apoi părăsim casa. Ajungem la dubița albă pe care o condducea John și observ că va urma să stau lângă Enzo tot drumul. John cu Maya erau în față, Monica cu Julsey în al 2-lea rând de scaune, iar eu și Enzo pe ultimul. Îmi arunc ghiozdanul în portbagaj, apoi urc în mașină.

— Hello, lumee! spun eu salutând băieții.

— Sunteți gata de cele mai tari 24 de ore? întreabă John ciudat de entuziasmat.

— Daa! țipă Maya singură.

John porniră motorul mașinii și duși am fost. M-am simțit atât de bine tot drumul, am fost atât de degajată și relaxată, chiar mă bucuram că fetele au insistat să vin. Parcă de acel mini trip aveam nevoie, de o scăpare de aglomerația și toxicitatea orașului.

Muzica a răsunat tare în mașină în primele trei ore, am cântat și am țipat până când toți am sfârșit tușind. Bine-înțeles, știți și voi cum e la deum lung. Primele ore nebunie, pe urmă moleșeală. Așa se întâmplase și cu noi, însă eu am fost mult mai atentă la detalii ca niciodată.

Văzusem ceva schimbat la Julsey când este cu Monica, însă nu o privea doar ca pe o prietenă. Priveam printre crăpătura scaunelor din față spre cele două care dormeau îmbrățișate cu mâinile încâlcite una într-alta.

John și Maya păreau a fi mai bine ca niciodată, aș fi putut spune că erau în apogeul relației lor. Nu l-am mai văzut pe John zâmbit atât de des.