Mă vei iubi într-o zi

Sărutul.

Deschid ochii buimacă, imaginea îmi este încețoșată și încerc din răsputeri să văd clar. Simto durere de cap infernală, ca și cum cineva ar da cu bormașina în creierul meu. Mă ridic puțin cu ajutorul palmelor și rămân șocată. Clipesc de câteva ori pentru a mă asigura că nu visez, tocmai eram deasupra lui Enzo, care doarme la bustul gol.

La naiba ce am făcut? mă întreb speriată în gând. Mă așez pe partea mea de pat și observ că și eu sunt doar în lenjerie intimă. Simt cum panica pune stăpânire pe corpul meu.

Îmi întorc capul spre el și mă pierd preț de câteva clipe. Doarme atât de liniștit, părul îi este ciufulit, iar câteva fire rebele îi cad pe frunte, buzele le are crăpate. Îmi dau două palme mintale și mă trezesc la realitate, mă ridic cu grijă din pat, căutând ceva cu care să mă îmbrac.

Aud cum patul începe să scârție și imediat mă panichez, iau repede o haină de pe jos și observ că e cămașa lui. O pun repede pe mine, apoi mă întorc spre pat și îl observ cum se freacă la ochi.

— Te-ai trezit, spune el somnoros.

— Mhm, murmur eu emoționată.

Enzo se ridică în șezut, privindu-mă somnoros cât timp eu stau precum o statuie. Simt cum bătăile inimii îmi sunt din ce în ce mai crescute.

— De ce nu stai jos? mă întreabă el zâmbind.

Înclin din cap deoarece sigur nu mai aveam voce pentru a articula două cuvinte și mă așez pe marginea patului, trăgându-mi mai bine cămașa lui. Stau cu spatele la el și încerc să îmi revin și să îmi fac curaj de a porni o conversație cu el. La dracu, Carla! Ce ai făcut?

Mă întorc cu fața spre el. Are privirea atât de caldă, iar eu simt cum mă topesc în jurul său.

— L-Legat de noaptea trecută... încep eu să murmur de parcă vorbeam doar pentru mine.

— Poftim? mă întreabă el ridicându-și ambele sprâncene.

— Legat de noaptea trecută... șoptesc eu puțin mai tare cu capul în pământ.

— A da, păi a fost o noapte nebună, spune el serios.

— Deci noi...

— Da!

Auzind asta încremenesc, simt cum un nod mi se așează în gât. Ridic privirea din pământ și mă uit la el care pare a fi foarte degajat de situație.

— Oh, doamne, Carla! Glumeam, spune el râzând copios.

Simt cum o piatră mi se ia de pe inimă.

— Trebuia să-ți vezi fața, zice el râzând. Cum crezi că ți-aș fi putut face ceva, în special în starea în care erai?

— Eu știu... dar atunci de ce nu mai am hainele?

— Pentru că ți le-ai dat jos, răspunde el reținut.

— Sigur am făcut o prostie.

— Păi pe lângă faptul că ai împins-o pe tipa cu care dansam, ai țopăit non-stop, ai început să arunci hainele de pe tine și să îmi smulgi cămașa, na, ai fost chiar bine.

Simt cum îmi vine să mă ascund de rușine. Ți-a trebuit băutură, Carla! îmi spune conștiința mea. Mă las pe spatele punându-mi mâinile pe față de rușine.

Trag guri imense de aer în piept și încerc să mă conformez. Îmi întorc capul spre Enzo ce mă privește blând, cu ochi mari.

— Îmi pare rău că ți-am stricat seara și că a fost nevoie să ai grijă de mine, spun în șoaptă privindu-l în ochi.

— Nu ai stricat nimic, chiar m-ai făcut să râd toată seara și nu mă refer că am râs de tine, parcă pentru prima oară de bucurai de moment. Ar trebui să faci asta mai des, fără să bei, totuși, spune el calm și domol îndepărtându-mi o șuviță de păr din ochi.

Peste noi se așerne o tăcere mortuală. Ne privim unul în ochii celuilalt, absorbiți de moment. Simt cum fluturii din stomacul meu se azbat ca besmeticii.

— Îmi place cum îți stă cu cămașa mea, o poți păstra dacă vrei, sparge el tăcerea.

(.....)

La doar 30 de minute după cu toții am ieșit din camere și ne pregătim de plecare. Cât timp băieții erau la benzinărie, eu și fetele rămânem singure.

— Merg la baie, spune Monica repezită.

Fără niciun alt cuvânt, șatena pleacă, parcă alergând spre benzinărie. Imediat o privesc pe Julsey cum lasă capul în pământ, este pentru prima oară când o văd așa, abătută și supărată. Fața îi este plouată, iar fruntea creață de încruntare.

— Ce s-a întâmplat? o întreb apropiindu-mă de ea.

— Nu ai făcut nimic aseară, nu? se bagă și Maya în sprijin.

— Nu înțeleg de ce îmi e atât de greu, ne-am certat aseară... oftează ea supărată.

— Jul, doar ia-ți inima în piept și fă-o, o încurajează Maya.

— Da, dar atunci era momentul perfect. Muzica, atmosfera, totul ar fi fost perfect...

— Nu există momentul perfect, Jul! mă bag eu. Ăstea sunt doar așa, de estetică sincer. Dacă tu simți, o poți săruta și în fața unui tomberon, împrejurimile nu au importanță.

Julsey dă din cap, apoi își întoarce capul spre Monica ce venea spre mașină alături de băieți. Din senin, blonda noastră o ia la pas impunătoare până ajunge aproape de băieți. O trage de Monica de gulerul hanoracului într-un sărut apăsat. Simt un val de bucurie cum mă cuprinde, bucurându-mă enorm pentru prietena mea. Enzo zâmbește privindu-le pe cele două, chiar și John procedase la fel.

Sărutul lor nu a durat prea mult, dar sunt sigură că a fost îndeajuns pentru ele. Cele două vin apoi spre noi, fiecare urcând în mașină.

John pornește motorul mașinii și pornim înapoi spre casă. Se pare că am rămas singura solo.