Mă vei iubi într-o zi

Târgul de Crăciun

Ne apropiem cu pași mici spre mult așteptta vacanță de crăciun. Trei săptămâni bine meritate de liniște, colinde și voie bună. Nu aștept vacanța în mod special pentru spuritul sărbătorilor, nu am mai simțit Crăciunul de când părinții mei erau împreună. Aștept vacanța deoarece vom face primul trip cu gașca, în noaptea de revelion. Mă rog, nu doar noi 6, vor mai veni și alții din liceu, dar nu îmi pasă atâta timp cât sunt cu Enzo.

Cave Creek-ul nu a arătat vreodată mai bine, se vede că noul primar își dă silința. Toate străduțele sunt împopoțânate cu luminițe și decorațiuni de Crăciun, ba chiar avem și un târg anul acesta.

Și aici sunt eu, de mână cu Enzo, îmbrăcată în paltonul meu roz pufos și călduros în drum spre Târgul de Crăciun.  Enzo mă tot împinge cu șoldul în lumea care trecea pe lângă noi. Se pare că are chef de glume.

— Încetează! spun eu după ce lovesc un alt cuplu.

— Hmm... Nu! spune el țuguindu-și buzele apoi mă împinge într-o tipă.

Tipa blondă, cu prea multe kg în plus față de mine se întoarce și mă privește de parcă i-am omorât câinele. Mai să mă ia și la bătaie.

— Îmi cer scuze, spun eu rapid.

Mooby Dick îmi aruncă încă o privire fulgerătoare și își dă ochii peste cap, apoi își continuă drumul. Toate ăstea sub privirile lui Enzo care se ținea de burtă de râs.

— Acum chiar te rog să încetezi! Ai văzut cum mă privea? Mai să îmi frece și una peste față! îl cert eu revoltată.

— Maxim te mânca, răspunde el nonșalant.

Încep să râd și ne continuăm drumul spre prietenii noștri care ne așteptau în fața unei tarabe din lemn pe care scria mare
"Comitetul alcoolicilor".

Cu toții stăteau în picioare cu paharele de platic în mână și râdeau în hohote. Julsey a mea se balansează de pe un picior pe altul. Maya stătea în brațele lui John care părea că povestește ceva.

Monica întoarce capul spre noi și strigă în gura mare:

— Caaaaaaaarla! prelungind acel "a" de am crezut că nu se va mai termina vreodată.

Julsey se repede spre tejgheaua tarabei și aleargă spre noi precum o primitivă cu două pahare pline ochi de vin fiert. Normal că paharele au ajuns pe la jumate la noi.

— Nu vreau să beau, spun eu refuzând ușor paharul.

— Bea mă! strigă turbata la mine.

— Nu beau, mă! refuz din nou.

— Da bea mă! țipă toți la unison.

— Bine, bine! spun eu știind că nu o voi da la întors cu ea.

— Enzo! Credeam că nu mai ajungi, mă simțeam în minoritate! spune John amuzat.

— Mai taci! i-o taie Maya imediat râzând.

— Și vreți să stăm aici la tarabă? întreb eu.

— Normal! E taraba noastră azi! spune John.

Mă uit peste tejghea și o văd pe o tipă care își dă ochii peste cap. Are fața ovală și un nas kilometric. Părul îi este șaten în onduleuri și nu îmi aduc aminte să o mai fi văzut pe aici.

Iau câteva guri de vin și îl ascult pe John cum povestea cum a înnecat baia de uleri a mașinii. Desigur că nu sunt pe acest subiect, așa că mă uit din nou la Nas mare, care se tot benoclează la Enzo și zâmbește.