Shadows of the Past

✲Capitolul 7✲

© xFarAway 2015

All rights including those in copyright in the content of this story are owned by xFarAway. It's illegal to steal and/or copy.

                                       ✲   CAPITOLUL 7 : Shadows of the past :

                                                             Oameni răi  ✲ 

Stăteam într-un colț ,îmi era foarte somn dar nu puteam închide ochii ,dacă o făceam vedeam din nou acele ”persoane” ,deja începeam să amețesc ,să nu mai gândesc bine din cauza somnului dar cumva ,încă reușeam să stau trează.

Am mers până în bucătărie și am început să prepar micul dejun pentru Mark ,i-am făcut clătite cu miere. Mă tot gândeam la ce o să fac în continuare pentru că eu nu am văzut cine mi-a omorât părinții și nici cine l-am omorât pe Caleb ,la Caleb am văzut doar o umbră ,nu i-am văzut fața ,părul nimic ,cum am să mă descurc ? Este imposibil ,dar nu renunț.

Am decis să nu-l trezesc pe Mark ,să-l las să doarmă deoarece ieri cred că a fost greu să se lupte.Eu am pus clătitele pe masă și m-am dus la oglindă să văd ce-mi mai fac rănile.

Ochiul îmi era la fel de vânăt,poate un pic mai mult.L-am atins încet și mă durea enorm.Mi-am dat plasturele jos de pe obraz ,tăietura era adâncă și sângele încă nu s-a închegat bine.Am pus un alt plasture și mi-am ridic încet tricoul.Burta era la fel de vânătă și mă durea rău.M-am uitat pentru ultima oară în oglindă și am tresărit atunci când am văzut o figură în spatele meu.M-am apropiat mai mult de oglindă și acea figură semăna cu acel băiat cu părul negru și ochi căprui care m-a bătut.M-am întors repede dar nu mai era acolo ,și nici în oglindă.

”Nu mai suport ! Terminați odată ! Nu mai vreau să vă văd !” Am țipat cât m-au ținut plămânii ,acele lucruri chiar mă scoțeau din minți ,nu mai rezistam ,începeam să văd aceste lucruri peste tot.Mark s-a trezit și a ieșit pe ușă ,probabil de la țipătul meu ,nu mi-am dat seama că dormea ,nu trebuia să-l trezesc...

”Neața ,te-ai trezit ?” Mi se adresează el căscând.

”Da...ți-am pregătit clătite ,sunt pe masă” Spun eu nepăsătoare ,și mă holbez din nou în oglindă să văd dacă acea figură mai e acolo.

”Tu nu vii să mănânci ?” Mă întreabă ,făcând semn către scaunul de lângă el.

”Mda... acum vin” Răspund eu uitându-mă suspicios pentru ultima oară la oglinda din fața mea.

Ne așezăm amândoi la masă dar nici-unul dintre noi nu se apucă să mănânce ,dădeam amândoi din picior și stăteam pe gânduri.Îmi ridic privirea să văd de ce nu mănâncă și probabil și el face la fel ca mine.

”Te simți bine ?” Întrebăm amândoi unul pe altul în același timp. ”Da ,da .N-am nimic” Răspundem din nou simultan.Eu simt un fior în spate și mă uit repede rugându-mă să nu mai fie vreo umbră.Mă uit prin toată camera dar nu văd nimic. Mă întorc la Mark și mă pregătesc să-i spun ceva când observ că el se uita atent în spatele meu ,exact unde m-am uitat și eu dar el se încruntă la un lucru inexistent.

”Eu ... trebuie să plec undeva...” Spune el încă uitându-se la acel ”lucru”.

”Stai ,pleci ? Unde ?” Îl întreb eu repede ,nu vroiam să rămân singură aici.

”La un prieten ” Răspunde el nepăsător ,accentuând cuvantul ”prieten”.

”Stai ,vreau să-ți spun ...ăă ...nu ... nimic lasă ...” Mă bâlbâi eu încercând să-i spun ce lucruri văd și să nu mă lase singură dar până la urmă renunț la idee.El se uită la mine îngrijorat.Îl văd cum deschide ușa. ”Poți să mă inveți cum să lupt ?” Țip eu repede la el încercând să-l fac să nu plece ,cred că acum regret ce am făcut.El își întoarce capul și se uită la mine.Stă puțin pe gânduri după care închide ușa și se apropie de mine.