Când inima vorbește

11

  Sunt obosită. Psihic,fizic, emoțional.
  Și m-am săturat. M-am săturat de toate lacrimile vărsate și de toate zâmbetele false.
  Și nu mai suport să aud aceași întrebare încontinuu.
  "Ești bine?"
  Și nu mai suport să răspund mereu cu același ton vesel prefăcut.
  "Da.Sunt bine"
  Și vreau ca sufletul să mi se odihnească și inima să nu mai strige după ajutor și zgomotele din capul meu să se oprească.
  Și îmi doresc să pot readuce înapoi persoana care am fost în înainte.
  O persoana veselă și plină de viață, nu  care se îneacă în tristețe și disperare.
  O persoană care iubea muzica și i se umplea sufletul după câteva acorduri, nu care ura și cel mai mic zgomot.
  O persoană care se minuna de culorile cerului și de nori, nu care prefera întunericul absurd al nopții.
  O persoană care găsea fericirea în cele mai stupide lucruri, nu care avea mereu lacrimi în ochi și sufletul frânt.
  Dar bănuiesc că acea persoană nu va reveni prea curând. Și nu sunt sigură dacă va reveni vreodată.
  Pentru că după ce ai fost rănit pentru prima dată, nu poți redeveni aceași persoană care ai fost înainte.