Când inima vorbește

16

  Și un lucru știu sigur: inima frântă nu se vindecă.
  Am încercat să uit, dar nu a funcționat. Am încercat să trec peste, dar de fiecare dată mă împiedicam de amintiri și picam în capcana trecutului. Am încercat să mă vindec singură, lipindu-mi bucățile inimii la loc, dar niciun lipici nu era destul de puternic să le țină laolaltă.
  Și poate inima mea nu se va vindeca și voi trăi toată viața în disperare. Pentru că sunt disperată să mă vindec. Sun disperată să mă reîntregesc după ce eu singură m-am distrus.
  Una e să vindeci rănile lăsate de alții și una să vindeci rănile lăsate de tine. Căci ei pleacă și încet dai uitării durerii cauzate de ei, dar de tine însăți nu poți scăpa niciodată și trăiești în mizerabilele tale gânduri la nesfârșit.
  Și poate moartea mă va ajuta sau poate moartea îmi va face mai rău, căci dacă aș murii ar însemna să petrec o eternitate cu mine însămi iar în momentul de față tot ce vreau e să scap de monstrul ce am ajuns.