Când inima vorbește

13

  L-am iubit atât de mult  încât chiar și atunci când mă rănea încercam să-l înțeleg. 
  L-am iubit atât de mult încât chiar și atunci când îl izgoneam din viața mea îl așteptam cu brrațele deschise. 
  L-am iubit atât de mult încât chiar și atunci când îmi ignora toate mesajele îi scriam încontinuu. 
  L-am iubit atât de mult încât chiar și atunci când inima mi-era frântă făceam orice ca să-l înveselesc pe el.
  L-am iubit atât de mult încât l-am ținut lângă mine cu toată puterea mea și nu l-am lăsat să plece, cu toate că-mi dăduse toate motivele să-l urăsc. 
  Și credeam că și el mă iubea, măcar puțin. Dar el a plecat fără să m-anunțe. A plecat, lăsându-mă cu inima frântă. A plecat fără pic de nerușinare. A plecat atunci când eu aveam cea mai mare nevoie de el. 
  Și chiar dacă nu ținea la mine cât negru sub unghie, și chiar dacă tot ce făcea era să mă rănească îl vroiam înapoi. Pentru că era un drog de care am devenit dependentă și chiar dacă îmi făcea rău nu puteam renunța la el.