Criminal // FINALIZATĂ //

Bonus #2.

-Ești bine, draga mea? o întrebă Gabriel pe Luiza când se întorsese în dormitorul lui, după ce unul dintre băieți începuse să plângă. Trebuia schimbat, iar el, ca tatăl responsabil care își dorea să fie, îl schimbă.

De la nașterea lor, se trezea de câte ori era nevoie pentru a-i schimba și a le oferi biberonul cu lapte. Nu se dădea înlături de la asta. Era datoria lui să aibă grijă de copiii săi și de femeia de care era îndrăgostit până peste cap.

-Să ghicesc, Emerson era cel care plângea? chicoti fata, închizând romanul pe care îl citea și punându-l pe noptiera de lângă pat. Gabriel își dădu papucii de casă jos și se urcă în pat, în genunchi, privindu-și iubita în ochi.

-Cum ai ghicit? râse. Emerson fusese gălăgios încă din prima clipă de viață. Era evident că el tulbura, adesea, somnul părinților și pe al fraților săi. În schimb, Easton era adormit și cel mai cuminte, în timp ce Erick era cel mai mâncăcios dintre toți.

-Cum n-aș ghici? Hai, pune-te să dormi, mâine te trezești devreme! îi făcu ea semn spre pernă și Gabriel își mușcă buzele. Nu se așteptase să aibă o familie atât de mare, un job în poliție și planuri de a face nunta și de a cumpăra o casă mare.

-Nu mi-e așa somn. Stau în caz că cei mici se mai trezesc, tu ar trebui să te odihnești, Grăsuțo! își puse mâinile pe obrajii ei și cu degetele mari, îi mângâie cearcănele.

-Cred că mi se potrivește alintul ăsta acum! își dădu ochii peste cap, trăgând pătura și mai mult peste trupul ei, relativ schimbat după naștere. Avea burtică și coapsele mai mari. Brațele îi erau mai groase și sub bărbie se formase o gușă pe care nu o avusese niciodată. Sânii ei erau lăsați de la alăptatul din primele șase săptămâni de viață ale copiilor.

-Iubita mea, nu te mai gândi la asta! îi luă el mâinile și îngenunche deasupra ei, cu picioarele de o parte și de alta față de ale ei.

-N-am dreptate? chicoti. Nu avea nimic cu modul în care arăta. Atâta timp cât dăduse viață unor copii, ea era fericită, atâta tot că acele kilograme în plus îi aduceau insecurități.

-Ești superbă, Luiza! Cu sau fără kilogramele astea în plus, tu pentru mine ești cea mai frumoasă! o sărută pe frunte.

-Chiar și cu burtică? îl ciupi de braț.

-Chiar și cu burtică! își puse mâinile pe coapsele ei. Vreau să fac dragoste cu tine, iubito! rosti el direct. Fata îl refuzase să o vadă goală după nașterea copiilor.

-Nu știu ce să zic! încercă ea să îl îndepărteze, dar bărbatul nu o lăsă.

-În ochii mei, ești perfectă, dar dacă nu te simți bine, pregătită... Sunt dispus să aștept. Am așteptat cât am fost arestat și cât ai fost însărcinată, am să aștept în continuare, deși nu neg că trebuie să scap cumva de reacția pe care mi-o produci! îi făcu cu ochiul și ea roși. Încă era aceeași adolescentă timidă. Ea rămânea mereu Grăsuța lui.

-Nu pot să cred că ai recunoscut asta! mimă ea o față scârbită, deși știa că acesta e adevărul. Îl surprinsese sub duș. Atâta tot că îi era teamă de aș arăta trupul, altfel ar fi intrat și ar fi făcut dragoste cu el acolo, sub apa fierbinte și printre aburi.

-Pot să o zic de câte ori vreau eu, dragostea mea cu pistrui în obraji! o alintă și se dădu jos de deasupra ei, întinzându-se pe pat. Să te țin în brațe îmi permiți? o întreba același lucru în fiecare seară.

-Gabriel! se ridică ea în picioare, lângă pat. El crezu că plângea unul dintre copii. În schimb, Luiza prinse marginile bluzei de pijama pe care o purta și, mai apoi, cu gesturi simple și timide, o ridică și și-o scoase pe cap.