mă întreb de ce îmi curg lacrimi peste vieți netrăite?
și de ce îmi sângerează inima de la săgeți care nu m-au nimerit niciodată?
de ce-mi rătăcește mintea pe drumuri unde pașii nu mi-au călcat?
și de ce-mi tânjește sufletul după nuanțe de negru pe care le-am lăsat de mult în urmă...?
am învățat că fericirea te înalță până la cer,
dar durerea te face uman ca nimic altceva.
am învățat că nu e nevoie să mă nasc din nou ca să trăiesc mai multe vieți.
am învățat că inima mi se frânge diferit pentru fiecare persoană pe care o iubesc.
am învățat că tristețea e lichidă ca mercurul; nu aparține cuiva și nu are nevoie de permisiune pentru a fi simțită.
YOU ARE READING
Gânduri şi praf de stele
Poetry"Creierul meu este cea mai de neînțeles mașinărie-mereu bâzâind, mormăind, înălțându-se, huruind, scufundându-se şi apoi îngropându-se în noroi. Şi pentru ce? Pentru ce toată această pasiune?" -Virginia Woolf. "E de parcă mi-ar lua creierul foc, atâ...
