NOCIVI

I. Natalia

**Needitat

        Privesc stropii de ploaie care cad pe parbrizul Mini Cooperului meu roşu,  iar ştergătoarele nu mai fac față cantităţii de apă care cade din norii
cenuşii. Îmi ridic privirea exasperată spre cer şi îmi amintesc cât de mult urăsc oraşul acesta in care zgârie-norii acaparează totul şi te simți ca o furnică strivită de giganți.

          Din prima zi în care am ajuns în cel mai mare oraş al Statelor Unite, am avut îndoieli cu privire la mutarea mea aici. Într-adevăr, mi-am dorit mereu să trăiesc pe propria piele aşa-zisul "vis american", însă în subconştientul meu, aceasta era doar un vis imposibil de realizat, dar care a devenit posibil odată ce am câştigat o bursă la Clarks, în NYC. Notele bune, numeroasele ore de voluntariat şi activitățile extracuriculare şi-au spus cuvântul şi ceea ce părea nerealizabil a devenit realitate.

          Eram conştientă că această schimbare va fi dificilă, dar nu m-am aşteptat niciodată că viața de una singură într-o țară total necunoscută mă va schimba pe mine, ca persoană, atât de mult.

          Când m-am mutat în NYC, eram doar o copilă de optsprezece ani, o fire visătoare, cu spirit de artistă, o fată banală cu un păr şaten deschis şi ochi albaştrii spre gri. Nu aveam nimic special, nimic care să iasă in evidență.  În prezent, am douăzeci şi unu de ani, sunt studentă în ultimul an la Drept şi iau viața ca pe o provocare.

         Îmi dau o şuviță de păr blond platinat după ureche şi îmi aşez ochelarii de soare pe nas, deşi soarele lipseşte cu desăvârşire. Oftez plictisită de coada insuportabilă de maşini şi de culoarea roşie a semaforului care pare că nu are de gând să se mai schimbe. Traficul este infernal. Oraşul este mult prea aglomerat pentru gustul meu, oamenii se află într-o grabă continuă şi se poartă foarte distant cu străinii. În urma unor întâmplări, am ales să îmi fac prieteni care provin din alte părți ale lumii şi să evit newyorkezii.

          Nu regret că am primit bursa de studii la Clarks, căci este una dintre cele mai prestigioase universități din lume, însă sunt dezamăgită de ceea ce reprezintă SUA. Aparențele înşală. Toate persoanele care vin pentru prima dată în State au aşteptări nerealiste, provocate de toate acele povesti despre viața perfectă pe care o duc americanii.  Ei bine, nu este tocmai aşa. În Statele Unite ale Americii, precum în orice alte țări din lume, există bogați şi săraci. Filmele şi romanele ne prezintă o imagine eronată a ceea ce reprezintă SUA, arătând, de cele mai multe ori, doar stilul de viață al marilor milionari şi aproape niciodată, realitatea în care trăiesc oamenii de rând, realitate în care unii dorm pe străzi sau nu au ce mânca.

          Aştept cu nerăbdare să îmi obțin diploma de licență pentru a mă putea must într-un orăşel mai liniştit unde să îmi găsesc de muncă şi să strâng nişte bani. Îmi doresc să mă întorc în Bulgaria şi să îmi deschid propriul birou de avocatură pentru a-mi puta ajuta familia a căror situație financiară este una destul de precară. Seara şi în weekend, lucrez ca şi chelneriță într-un bar cochet din centrul oraşului pentru a câştiga nişte bani, din care le mai trimit uneori şi alor mei.

          Sunt îngrijorată să nu întârzii la noul birou de avocatură unde am fost repartizată pentru practică.

         Sunt emoționată pentru că am avut norocul de a fi trimis la biroul celui mai renumit avocat din Manhattan, tânărul avocat de doar douăzeci şi şase de ani, care a apărut pe primele pagini ale ziarelor din New York pentru reuşitele sale.

          Nu în ultimul rând, sunt nervoasă şi agitată. Dacănu voi întârzia? Dacă boi face ceva greşit şi voi face o impresie proastă încă din prima zi?