NOCIVI

♡14♡

Mara: "Privim apusul, amintindu-ne de cele mai frumoase momente petrecute împreună şi bucurându-ne unul de prezenţa celuilalt ca un cuplu fericit, doar că noi nu suntem nici un cuplu şi nici fericiţi nu mai suntem..."

Nu îmi pot lua gândul de la faptul că Aylin îi va dărui un copil lui Joel, încerc să fac faţă acestei veşti şi să nu mai vărs alte lacrimi fără rost, aşa că fac un duş după care cobor la bucătărie, unde îl găsesc pe Erick, savurându-şi cafeaua şi verificându-şi reţelele de socializare.

- Bună dimineaţa, mă salută, dar evitând să se uite spre mine.

- Neaţa, Erick. Ce faci? îl întreb, neînţelegând de ce este atât de distant în această dimineaţă.

- Ai dormit bine cu Joel? îmi aruncă întrebarea, apoi bea o gură de cafea şi mă priveşte pe furiş.

Deci motivul supărării prietenului meu este gelozia, ce mă fac eu cu ăştia doi?

- Nu am dreptul să îţi cer astfel de explicaţii, Mara. Cine sunt eu pentru tine? Un prieten, nu? Prietenii nu au dreptul să intervină între iubiţi. Vreau doar să fii fericită.

- Şi eu vreau să ştii că îmi pare foarte rău că suferi din cauza mea şi, fac o pauză pentru a-mi găsi cuvintele, eu şi Joel nu suntem împreună şi nici nu vom mai fi vreodată, deoarece va fi tată, reuşesc să termin fraza, deşi mi se pune un nod în gât.

- Nu mai am cuvinte... Destinul este împotriva iubirii voastre, dar cred că nu ar trebui să iei o decizie înainte de proces. Joel este stresat, agitat şi i-ar face bine sprijinul tău. Din ceea ce ştiu, procurorul a cerut trei ani cu suspendare, dar avocata lui Joel şi Ryan au promis că vor face tot ceea ce le stă în putinţă pentru ca pedeapsa să fie doar o amendă, îmi explică Erick, trăgându-mă în braţele sale, unde am găsit mereu alinarea.

Consider că ar fi mai bine să vorbesc eu însămi cu Ryan şi după ce mai petrec puţin timp cu Erick care reuşeşte să mă facă să zâmbesc, îi dau un mesaj vechiului meu prieten, rugându-l să ne vedem puţin mai târziu, iar la câteva secunde după ce am trimis mesajul, am şi răspunsul lui.

Deşi eu şi Joel nu vom mai forma un cuplu, va rămâne mereu acolo în inima mea ca fiind iubirea vieţii mele, primul bărbat din viaţa mea, cel pentru care aş fi fost capabilă de absolut orice şi nu voi permite ca el să ajungă la închisoare pentru că m-a salvat pe mine. Are abia douăzeci de ani, o viaţă frumoasă de trăit alături de tânăra lui soţie şi copilul care se va naşte peste câteva luni. Mă doare sufletul, dar aceasta este realitatea şi trebuie să o confrunt, căci nu mai vreau să sufăr, deşi îmi este imposibil, inima mea împotivindu-se minţii.

- Ai dormit cu Joel noaptea trecută? aud vocea Sierrei pe care nu am observat-o când a intrat în camera mea.

- Da, a dormit aici, dar tu ne spionezi? Poţi vorbi mai încet, te rog?

- Ai dormit sau ai făcut dragoste cu el? mă întreabă fără ruşine, vorbind la fel de tare ca mai înainte. Mă înroşesc de îndată ce sora mea aduce acest subiect în discuţie şi privesc în altă parte, jucându-mă agitată cu degetele.

- Sierra, lasă prostiile, spun, dorindu-mi să nu mai insiste.

- Deci, sora mea a făcut asta cu un băiat în casă cu părinţii noştrii! Cât te-ai schimbat, surioară! Eu credeam că ai rămas aceeaşi fată inocentă, se pare că facultatea chiar schimbă oamenii. Ştii ce nu se schimbă? Când eşti agitată sau minţi, priveşti în jos şi te joci cu degetele, ar fi mai bine să te controlezi dacă vrei ca cineva să te creadă, trăncăie ea continuu. Cum ar fi să le spun mamei şi tatei? Stai liniştită, îmi ţin gura dacă îmi dai geanta aia a ta de la Versace şi îmi aranjezi şi o întânire cu Ryan!